Începutul anului 2003 a însemnat un debut în forță pentru Bursa de Valori. După un sfîrșit de an mai puțin fast, acțiunile au înregistrat salturi semnificative în materie de prețuri și volume de tranzacționare. Dar investitorii de pe RASDAQ par a nu fi ieșit încă din vacanță, astfel că tranzacțiile rămîn potolite. Valoarea operațiunilor a fost mult mai scăzută, iar prețurile nu au avut creșteri majore în primele zile ale anului.
Modul diferit în care au început tranzacțiile în acest an poate aduce în discuție oportunitatea investițiilor pe piața de capital. După un an în care, atît Bursa, cît și RASDAQ ,au avut evoluții fulminante, sfîrșitul lui 2002 a adus în fața investitorilor și spectrul unor căderi masive a prețurilor. Dacă ar fi să ne luăm după modelele consacrate, asta este piața de capital: riscul este mare, dar cîștigurile, ca și pierderile, sînt pe măsură. Dar la noi nici piața nu este bine pusă la punct, nici economia nu are toate atributele celei de piață și nici investitorii nu sînt la fel. Mulți se întreabă ce se va întîmpla în continuare și care ar fi conduita de urmat pentru cei interesați. Răspunsul însă nu este chiar simplu, așa cum nici investițiile de acest fel nu sînt la îndemîna oricui. Nu există o rețetă pentru alegerea acțiunilor spre care te orientezi. În bursele de valori consacrate există anumite reguli de transparență a societăților cotate, care sînt obligate să pună la dispoziția celor interesați informații. În același timp, cei care joacă la Bursă au voie să utilizeze unele informații doar în anumite limite, chestiuni impuse de regulile de bună practică, altfel intră în vizorul legii. Pe piața autohtonă lucrurile stau puțin altfel. Deseori nu există o legătură directă între performanțele societăților cotate și prețul acțiunilor lor. Creșterile și scăderile de preț sînt mult mai des speculative, de moment.
Anul 2002 a dat tonul cîștigurilor mari prin piața de capital
După cum a demonstrat anul 2002, românii nu se mai pot baza pe dobînzile bonificate la depozitele bancare, certificatele de trezorerie sau alte intrumente de economisire garantate. Acestea nu mai constituie o sursă majoră de venit cînd este vorba despre sume relativ mici și chiar de ordinul zecilor de milioane de lei. Vremea dobînzilor de peste 100% pe an a apus demult. Acum, nivelul cîștigurilor nu mai depășește 20% pe an și abia acoperă inflația. Astfel, băncile și trezoreria au ajuns doar instituții de depozitare relativ sigure, însă la sumele obișnuite românului de rînd ele nu mai constituie surse de venit. Așa că orientarea spre piața de capital este de înțeles. Investițiile în acțiuni au adus cîștiguri mari, dar sînt bine cunoscute ca avînd grad ridicat de risc. Nu există nici o garanție a cîștigurilor, iar pierderile nu sînt compensate în nici un fel. Pentru comparație, amintim că depozitele bancare pentru persoanele fizice au un fond de garantare măcar pînă la un anumit plafon. Dar cîștigurile nu pe piața bursieră, dacă apar, nu au nici ele limită.
Anul 2002 a fost caracterizat pe bună dreptate ca spectaculos pentru cei interesați să investească în acțiuni. Bursa de Valori s-a transformat în instituția-fanion, prețurile acțiunilor înscrise la cotă au avut evoluții ascendente, iar volumele de tranzacționare au crescut puternic. La unele firme s-au înregistrat creșteri cu 200% față de începutul anului 2002. Operațiunile au ajuns la volume de sute de mii și milioane de acțiuni transferate zilnic pentru fiecare firmă de interes. În acest fel, o serie de investitori s-au îmbogățit la propriu. Unii dintre ei au cîștigat zeci și sute de milioane de lei în numai cîteva luni.
Dar, în același an, s-a văzut și reversul medaliei. În lunile noiembrie și decembrie, Bursa a înregistrat o cădere majoră. În primă fază, a fost vorba despre ceva justificat. Scandalul Băncii Transilvania, anumite discuții legate de valoarea acțiunilor Băncii Române de Dezvoltare, o serie de probleme înregistrate la Sicomed, reactualizarea vechilor probleme ale SIF Moldova în privința biletelor la ordin avalizate de fostul FPP II nu puteau să nu afecteze prețurile acțiunilor. Acestea au dat serios înapoi sau au fost suspendate de la tranzacționare. Greutatea a rămas pe SIF-uri, care, în ciuda potențialului financiar, nu au putut susține singure piața. În acest mod, unii și-au văzut înjumătățite potențialele cîștiguri. Ulterior, Bursa și-a revenit, dar dovada unor căderi este acum palpabilă.
Se poate spune cu certitudine că cei care au ales piața de capital au trecut într-un singur an prin toate bucuriile și necazurile inerente unei astfel de investiții. Întrebarea care se poate pune este ce va fi în 2003. Debutul a fost în forță, dar este greu de anticipat evoluția, pentru că imprevizibilul caracterizează acest joc.Vă prezentăm în continuare ce se știe despre „actorii” acestei piețe și ce se poate prevedea măcar în mare.
BRD are atributul de pilon stabil al Bursei de Valori
Pe piața de capital există mai multe categorii de acțiuni. Dincolo de împărțirea în categorii diferite pe Bursă și pe RASDAQ, cei care cunosc jocul bursier știu ce înseamnă așa-numitele acțiuni „blue chips”. Este un termen generic care desemnează acțiunile care se tranzacționează cel mai mult și care au potențial de creștere a prețurilor.
Cei care joacă pe piața de capital știu că acțiunile celor două bănci listate la Bursă, Banca Română de Dezvoltare – Group Société Générale și Banca Transilvania Cluj-Napoca, sînt printre cele mai bune. Pentru orice investitor cît de cît avizat, este clar că băncile se numără printre cele mai profitabile instituții din punct de vedere al activității. Deci simpla deținere a acestor acțiuni aduce cîștig, fie și din dividend.
Banca Română de Dezvoltare a fost percepută ca fiind societatea cea mai stabilă pe Bursă. Valoarea nominală a unei acțiuni este de 5.000 de lei, dar în ultimul an cea mai mică valoare la care s-a tranzacționat a fost de 15.500 de lei/acțiune. Cel mai mare preț a fost de 33.700 de lei/acțiune. Acum, aceste acțiuni sînt cotate la valori de circa 27.000 de lei. În plus, dividendul distribuit de BRD – 3.749 de lei brut pe acțiune pentru exercițiul financiar aferent anului 2001, comparativ cu nominala de 5.000 de lei – nu are rival pe piața de capital românească. Deci investiția în aceste acțiuni se justifică în orice condiții.
SNP Petrom a avut cea mai spectaculoasă ascensiune la Bursă
Societatea Națională a Petrolului Petrom a avut cea mai spectaculoasă evoluție la Bursa de Valori în 2002. Acțiunile sale au avut cea mai mare creștere a prețului – peste 200% – și cel mai mare volum de tranzacții (peste 1.000 de miliarde de lei). Și gigantul petrolier are mulți acționari rezultați din marea privatizare, întrucît a înglobat și fostele PECO, iar acțiunile acestora au fost transformate în acțiuni Petrom. Totuși, rentabilitatea unei astfel de investiții este sub semnul întrebării. Societatea petrolieră națională a făcut investiții masive în rețeaua de distribuție și în alte domenii, dar rezultatele financiare nu reprezintă încă un stimulent. Profitul a fost dirijat spre dezvoltare, deci dividendele au fost mai mult simbolice.
Greu de anticipat ce evoluție vor avea în acest an acțiunile SNP. Deocamdată, ele sînt în continuare „vînate” în cantități mari, la prețuri similare anului trecut. Totuși, posibilitatea ca firma să fie privatizată poate constitui un semnal pozitiv, iar acțiunile să fie din ce în ce mai atractive.
Toate SIF-urile au evoluții bune la Bursa de Valori
Cele mai urmărite acțiuni sînt, totuși, cele ale celor cinci societăți de investiții financiare, în care s-au transformat fostele fonduri ale proprietății private. SIF-urile sînt mereu în atenție atît pentru numărul mare de acționari – fiecare are în fapt cîteva milioane de deținători de acțiuni -, dar și pentru că aceste instituții au profituri serioase în fiecare an și distribuie dividende.
Toate cele cinci SIF-uri au înregistrat rate mari de creștere a prețurilor la Bursă. Nici în zilele fierbinți ale lui decembrie trecut, prețurile nu s-au apropiat – în sensul scădrii acestora – de valoarea nominală, care este de 1.000 de lei. Doar SIF Moldova a scăzut puțin sub dublul valorii nominale, dar asta doar pentru o zi, după care a crescut din nou. La fostul FPP II s-a adăugat și o situație negativă neprevăzută. O hotărîre definitivă și irevocabilă a Curții de Apel a sectorului 3 București a pus pe tapet posibilitatea executării silite de către AVAB a unei creanțe de aproape trei milioane de dolari. Chiar dacă oficialii SIF au pretins că este vorba despre speculații de presă, menite să influențeze prețurile acțiunilor, lipsa explicațiilor clare privind această situație au dus la prăbușirea cotațiilor la Bursă. Acțiunile gigantului moldovean de investiții au ajuns rapid la 2.000 de lei/acțiune, după care au atins chiar 1.870 de lei/acțiune. A urmat însă o creștere la fel de bruscă la 2.500-2.650 de lei/acțiune. În schimb, același SIF 2 este pe locul 5 în topul celor mai tranzacționate acțiuni.
Cea mai ridicată rată de creștere a prețului acțiunii la Bursa de Valori a înregistrat-o SIF Banat-Crișana, cu 129,32%. Îl urmează SIF Moldova, cu 114,28%. Cel mai puțin a crescut SIF Transilvania, cu 107,14%. Cert este că toate cele cinci SIF-uri au început anul în forță. Creșterea cotațiilor a adus prețurile în jurul valorii de 3.000 de lei pe acțiune, iar volumele de tranzacționare sînt de cel puțin cîteva sute de mii de acțiuni pe ședință. La SIF Oltenia și SIF Moldova, tranzacțiile însumează și unu-două milioane de acțiuni pe zi, pentru că sînt căutate.
Trebuie reținut că acțiuni au potențial de creștere a prețurilor acum, în perioada premergătoare datei de referință pentru AGA, în care se stabilește dividendul aferent anului 2002. Aceste date sînt stabilite, de regulă, pînă în februarie 2003 (pentru SIF Moldova data AGA este 3 februarie a.c. – n.r.). După aceste zile, modelele normale arată o scădere a prețurilor acțiunilor. Ce se va întîmpla mai tîrziu, în cursul anului, este greu de anticipat. Există probabilitatea modificării legislației după care funcționează SIF-urile. Acest lucru a fost pus pe tapet și în 2002, dar nu s-a concretizat. Dacă se schimbă ceva esențial, cum ar fi modificarea procentului de 0,1% care conferă drept de vot – stabilit deocamdată de fostele FPP-uri -, atunci prețurile vor reflecta acest lucru.
Acțiunile Băncii Transilvania au plătit oalele sparte la sucursala băcăuană
Altfel stau lucrurile cu Banca Transilvania Cluj-Napoca. Acțiunile acesteia au avut de suferit din cauza problemelor apărute la sucursala din Bacău. Scandalul a luat proporții după ce Parchetul Național Anticorupție a arestat fosta conducere a sucursalei din Bacău. Au urmat apoi foști membri de frunte ai centralei clujene, inclusiv fostul președinte Iosif Pop. În aceste condiții, prețurile la Bursă au înregistrat variații serioase, mai ales în perioada de vîrf a acestui scandal. S-a ajuns în situația ca acțiunile să fie suspendate de la tranzacționare, pentru ca prețurile să nu se prăbușească inutil. A fost unul dintre exemplele care au demonstrat că mulți investitori autohtoni nu cunosc piața și regulile. La urma urmei, cei implicați în scandal nu mai sînt la conducere de ceva timp, nici la sucursala băcănuană a băncii, și nici la centrala clujeană.
O altă modificare majoră s-a înregistrat și în acționariatul băncii. Actualmente, unul dintre marii acționari este Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare. Or, o instituție de acest gen nu cumpără pachete semnificative de acțiuni la voia întîmplării, fără un studiu serios al instituției vizate. În plus, Banca Transilvania a încercat să demonstreze pe toate căile că sumele care nu ies la socoteală la sucursala băcăuană sînt în întregime provizionate, deci nu există nici un pericol pentru nimeni. Pînă la urmă, evoluția bursieră s-a corectat. Dar, în aceste condiții, minimul de preț atins a fost de 1.620 de lei/acțiune, la o valoare nominală de 1.000 de lei. Maximul de preț a fost în ultimul an de 3.650 de lei/acțiune. În prezent, aceste acțiuni se tranzacționează la 3.300-3.350 de lei/acțiune. Acțiunile băncii clujene pot constitui o investiție cu potențial. Rămîne de văzut însă ce se va întîmpla cu profitul aferent anului trecut. Cel pe 2001 a fost integral capitalizat sau a mers la fondul de rezervă al băncii, perspectivă nu tocmai roz pentru cei interesați să cîștige ceva bani din dividende.
Sicomed București, marele perdant la Bursă
Una dintre societățile pentru care 2002 a fost un an slab a fost Sicomed București. În general, societățile producătoare de medicamente (în afară de firma bucureșteană mai sînt listate la Bursă Antibiotice Iași și Terapia Cluj-Napoca) au o imagine pozitivă în rîndul investitorilor, din cauza ideii generale că de medicamente are nevoie tot omul. Numai că Sicomed, firmă în care fondul Broadhurst Investments deține controlul, s-a lansat într-un război cu Ministerul Sănătății pe tema prețurilor la medicamentele compensate. Ministerul nu a permis cu nici un chip ca firma să aibă libertatea de a stabili ce prețuri dorește la medicamentele compensate, fapt care a prejudiciat imaginea acesteia. Mai mult, nici profitul propus – cel puțin un milion de dolari – nu a fost atins, iar războiul cu diriguitorii sănătății nu este străin de acest fapt. În aceste condiții, cei care și-au pus speranțe de cîștig în aceste acțiuni au mers pe o carte greșită. Chiar dacă în cursul anului 2002 prețurile au atins 7.000 de lei/acțiune – la o valoare nominală de 1.000 de lei -, acum tranzacțiile se fac la circa 2.500 de lei/acțiune. Producătorul bucureștean de medicamente are de luptat pentru a-și reface imaginea și a recîștiga încrederea investitorilor.
Paradoxal, Antibiotice Iași a cîștigat din războiul Sicomed – Ministerul Sănătății. Deși a avut pînă la un moment dat prețuri puțin peste valoarea nominală – 1.050 de lei/acțiune -, acum aceste acțiuni a se tranzacționează la 2.200 de lei/acțiune.
Manipularea, piesă obișnuită în arsenalul jocului bursier
Dincolo de situațiile scndaloase care au afectat imaginea unora dintre firmele înscrise la cota Bursei, s-a dovedit că piața autohtonă este extrem de sensibilă și poate fi relativ ușor manipulată. Dacă în anumite cazuri se poate vorbi de o scădere justificată a prețurilor – vezi Banca Transilvania -, prăbușirea generală a fost cu totul altceva. Presiunile asupra prețurilor au însemnat, de fapt, o manevră clasică de manipulare. Și trebuie spus că acțiunea a avut succes. Scenariul este relativ simplu. Presiunile în sensul scăderii se fac atunci cînd se aruncă pachete mari de acțiuni pe piață, la prețuri mai mici decît cele generale. Cei interesați cumpără aceste acțiuni, dar nu mai sînt dispuși să ofere prețuri mai mari. De fapt, investitorii nu au de unde ști ce este în spatele cortinei. Ceea ce se vede în ringul de tranzacționare este căderea prețului. De aici încolo este vorba doar de un război al nervilor. Chiar și unii jucători cu ceva vechime în jocul bursier pot cădea victime, pentru că nu este simplu să vezi că un întreg portofoliu de acțiuni își înjumătățește valoarea. Odată ce crește cererea, urmarea se traduce în creșterea prețurilor. Dar cei care au făcut presiuni au cumpărat mult, la prețuri mici.
Scenariul pare incredibil, dar există o dovadă că a fost vorba de manipulare. În zilele de scădere a prețurilor s-au înregistrat volume-record de acțiuni transferate. Tranzacțiile cu acțiuni SIF Moldova, de exemplu, au trecut peste 3 milioane de acțiuni. Deci trebuie reținut că jucătorii de la Bursă au învățat să speculeze și neîncrederea și nervozitatea romînilor, așa că cei care vor să investească trebuie să fie atenți la astfel de manevre.
Unele acțiuni devin interesante doar conjunctural
Unele acțiuni devin interesante în anumite împrejurări, cum este cazul ofertelor de cumpărare. Pentru a obține poziții de control, cei care vor să cumpere dau în general prețuri peste piață. Aici, însă, trebuie atenție dacă se dorește păstrarea acțiunilor. De multe ori ofertele de cumpărare încheiate duc la obținerea de poziții majoritare, după care este posibil ca interesul pentru aceste acțiuni să scadă de-a binelea și, cine le are în portofoliu, să rămînă cu ele.
Un exemplu în acest sens sînt acțiunile Uton Onești. Cele trei oferte publice de preluare au ridicat prețurile pînă la 70.000 de lei/acțiune, dar este sigur că ele nu se vor menține la acest nivel.
O altă firmă conjunctural speculată a fost Eforie. A intrat fulminant la Bursă, ajungînd rapid la 3.000 de lei/acțiune. Acum, însă, aceste acțiuni s-au stabilizat la 2.400 de lei/acțiune. Cei care au cumpărat masiv, nu pot cîștiga nimic din vînzare.
Tot conjunctural a devenit interesantă și Sinteza Oradea. Societatea a evoluat relativ linear, la prețuri situate Între 360 de lei și 500 de lei/acțiune. Apoi a urmat o creștere pînă la 900 de lei/acțiune, după care a survenit o cădere pînă la 750 de lei/acțiune. Acum, firma se tranzacționează la 765 de lei/acțiune.
Schimbarea legislației afectează și ea prețurile acțiunilor, așa cum s-a întîmplat la Automobile Dacia Pitești și Excelent București. Inițial, primele oferte publice pentru cele două firme au avut drept bază o lege potrivit căreia, acționarul majoritar poate stabili singur prețul, în funcție de performanțele economice. Ulterior, legiuitorul a prevăzut că prețul unei acțiuni îl poate stabili doar un evaluator independent. Decizia a stîrnit mînia marilor acționari, care au refuzat ca alții să le stabilească prețurile acțiunilor. Ca urmare, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a anulat toate ofertele publice pentru acționarii majoritari cu peste 90 % din capitalul social – cazurile Automobile Dacia Pitești și Excelent București -, care doreau să-și completeze pachetul pînă la 100 %.
Societățile care se închid, o problemă pentru investitori
Investitorii interesați de piața de capital trebuie să fie atenți la firmele care se închid. Nu în sensul lichidării societății, ci în sensul că societatea nu se va mai tranzacționa pe piața de capital, pentru că cineva va deține întregul pachet de acțiuni. Există discuții asupra modului în care se închid societățile în care este un acționar cu peste 90% dintre acțiuni, despre care spuneam mai sus. O situație specială s-a înregistrat la fosta Bancă Agricolă. După preluarea de către grupul austriac Raifeissen, acesta a făcut o ofertă publică de cumpărare, în vederea închiderii. Prețul oferit însă a fost mic, sub așteptările investitorilor, adică 500 de lei/acțiune, la o nominală de 1.000 de lei. Pînă atunci, acțiunile erau cotate la 1.700-1.800 de lei. Oferta s-a finalizat însă la 500 de lei/acțiune, așa că cine nu a vîndut, a rămas cu acțiunile, fiindcă societatea a devenit închisă. Cine a rămas cu acțiunile, s-a ales cu calitatea de acționar. Ce-i drept, calitatea de acționar la Raifeissen Bank nu este chiar de lepădat, pentru că este greu de crezut că acționarul majoritar nu-și va dezvolta afacerea.
În alte cazuri însă, păstrarea acțiunilor nu este benefică. Se poate ca acționarul majoritar să nu dea nici un leu dividend.
Toți cei interesați de investițiile în acțiuni nu trebuie să-și asume riscul de a rămîne într-o firmă care se închide, decît numai dacă au un interes de altă natură, altfel acei bani dați pe acțiuni sînt pur și simplu blocați pe nu se știe cît timp sau chiar pierduți.
Piața RASDAQ dă mai multă siguranță investitorilor
Percepută mult timp ca o veritabilă „gaură neagră”, unde nu se știe
exact ce se întîmplă, iar firmele listate pot nici să nu mai existe,
bursa electronică RASDAQ a făcut o curățenie radicală în anul
precedent. Reglementările actuale sînt, în anumite cazuri, mai
drastice decît la bursă. Firmele trebuie să aibă evidența
acționariatului la un registru autorizat și trebuie să comunice pieței
anumite date financiare. Regulile nu mai sînt aplicabile doar în
parte. Firmele care nu le respectă sînt întîi suspendate de la
tranzacționare, iar cele care ignoră în continuare cerințele sînt
delistate.
Cele mai interesante acțiuni de pe RASDAQ au fost cele la care s-au lansat oferte publice de cumpărare. Este vorba despre acțiunile Lafarge Romcim și Romcif Fieni. Ulterior, prețurile acestor acțiuni au scăzut. Deci cei interesați de investițiile în acțiuni trebuie să țină cont de faptul că, după ofertele publice, acțiunile respectivelor societăți pot să nu mai valoreze mare lucru.
În prezent, acțiunile care pot fi potențial profitabile sînt cele ale Brau Union România, Rompetrol și Argus Constanța. Toate pot avea creșteri de preț în 2003, pentru că societățile sînt acum profitabile, iar structura acționariatului este disipată, permițînd speculațiile bursiere.
Pagină realizată de GABRIELA PASCU
Lasă un răspuns