PLEDOARII

Care națiune, domnilor?

Valeriu TRAIAN

Menționez de la început că nu mă simt ispitit să stabilesc o ierarhie a valorilor locale, dar nici contestarea acestora nu mă preocupă.

Indiferent de criteriile care au stat la baza întocmirii Enciclopediei „Who’s who” în România 2002 pentru cine urmărește atent lista personalităților băcăuane acceptă că io parte dintre cele inserate își are locul datorat unor merite evidente în domeniul lor de activitate și nu numai.

Cine ar putea nega calitatea de personalitate unor scriitori de talia lui George Bălăiță sau Ovidiu Genaru (în ordine alfabetică), artiști ai cuvîntului care, prin opera lor, au intrat de mult în circuitul valorilor naționale, ambii și fondatori ai revistei de cultură „Ateneu”, în august 1964, ca de altfel și Vlas Sorianu (Vasile Sporici), critic și traducător consacrat?De asemenea, își au locul binemeritat poeții Sergiu Adam și Calistrat Costin, primul fiind poet, traducător și redactor șef al revistei „Ateneu” pe care a condus-o din 1989 pînă de curînd, cînd a devenit director onorific, al doilea, poet, prozator, dramaturg, publicxist, director de mai mulți ani al Teatrului „Bacovia”. Tot din domeniul artei întîmpinăm cu bucurie prezența unor personalități distincte nu numai pe plan județean, ca Ilie Boca, Constantin Ciosu, Mihai Chiuaru, Gheorghe Zărnescu.

Ca sportivi de mare performanță își merită cu prisosință locul Doina Melinte, care a adus faimă plaiului românesc pe toate meridianele Terrei, ca și Mihaela Melinte, care, deși la început de carieră, și-a etalat cu prisosință calitățile de mare campioană.

Sînt aduse în prim-plan și personalități din lumea științifică și social-politică, precum și din cîmpul afacerilor ultimului deceniu. Nu mai repet exemplele pe care le-a catalogat cu conștiinciozitate presa locală.

Se pune însă o întrebare: cum au ajuns aceste 50 de personalități în voluminoasa colecție de peste 4.100 de VIP-uri din țară? Foarte simplu. Aflăm din prefață: „Această ediție este dedicată tuturor participanților care cu bunavoința de a ne răspunde, au onorat semenii contribuind, în mare măsură, la realizarea unei enciclopedii ce poartă grație lor semnătura națiunii”. (Participanți la ce? La un concurs, la o selecție, la un festival cu premii?) Așadar, au avut „bunăvoința de a ne răspunde…” (Cui ? cine a pus întrebările, cine a făcut solicitările, cine a hotărît cine e și cine nu e personalitate ?). Enciclopedia, aflăm mai departe, „poartă grație lor, semnătura națiunii” (e clar, națiunea a hotărît). Curat Caragiale: „Bravos popor, bravos națiune !”. Nu mă pot opri de a mai pune o întrebare: care națiune l-a înfipt pe Ion Corniță, de exemplu, fost deputat PNȚCD, contestat în propriul partid, direct în Enciclopedia valorilor ? Care națiune i-a trimis în Camera Deputaților și în Senat pe Berekzi Endre, Minodora Cliveti, Rodica Șelaru, Angela Bogea, pe care, dacă n-ar fi vorba de alegeri pe bază de liste de partid, nu i-ar fi votat decît rudele de gradul I ? Pentru că, nu numai că sînt niște iluștri anonimi la ei acasă, dar nici nu au făcut și nu fac nimic notoriu pentru obștea pe care o reprezintă ? Aici s-ar cuveni deschisă o paranteză, prin care să ne exprimăm opinia, unanim împărtășită de „națiune” că pînă nu se va trece la votul uninominal nu vom avea nici democrație în adevăratul înțeles al cuvîntului, nici deputați și senatori cu adevărat reprezentativi pentru comunitățile care-i votează și-i trimit să le reprezinte interesele. Or, așa … Am închis paranteza.

Mai aflăm din prefața voluminosului tom că această „Enciclopedie a personalităților societății contemporane” conține „… biografii ale liderilor autohtoni din toate domeniile de activitate”. Iarăși ne întrebăm: care „lideri”, care „personalități” ? În ordinea de mai sus: de ce lipsesc din lista județului Bacău unii care, în decembrie 1989 și în lunile următoare, au ținut sub control, spre siguranța noii orînduiri care se înjgheba pe ruinele comunismului, întreaga activitate a municipiului și județului Bacău? Mă gîndesc la Viorel Hrebenciuc, Geo Popa, Constantin Antoniu, N. Fulga, Gheorghe Neagu, ș.a.

De ce dintre sportivi lipsește Nadia Comăneci? Din domeniul artei și culturii lipsesc nume de referință naționale: Ovidiu Bălan, de peste 30 de ani directorul Orchestrei Simfonice „Mihail Jora”, undirijor de reputație internațională, ințiatorul festivalului Enescu – Orfeul Moldav.

Între pictorii băcăuani se află și Vasile Crăiță Mîndra, care nu și-a găsit locul între confrații citați la locul lor, altminteri, în numita enciclopedie.

Nu se află în ierarhia propusă lumii poetul Octavian Voicu, autorul a numeroase volume de versuri și un neobosit publicist și animator cultural; nu se află prozatorul Petre Cimpoeșu, poetul C. Th. Ciobanu – Onești, inițiatorul (cu cîtă opoziție!) festivalului cultural – literal „George Călinescu” și mentorul fundației care poartă numele ilustrului cărturar român. C. Th. Ciobanu este și biograful marelui muzician George Enescu.

O personalitate cu adevărat reprezentativă pentru învățămîntul și scrisul băcăuan din ultimele cinci decenii, Marin Cosmescu – Delasabar, ar fi înobilat paginile acestei lucrări. venit din părțile Argeșului de aproape 60 de ani, naturalizat aici, Marin Cosmescu Delasabar a fost nu numai un strălucit dascăl de limba și literatura română la cele mai bune licee băcăuane, dar a fost și continuă să fie un cercetător harnic și competent al scrisului și presei băcăuane. Cum arată și fotografia alăturată, a condus mulți ani un cenaclu licterar și revista acestuia, anticipînd apariția revistei „Ateneu”. El însuși scriitor, poet, prozator, dramaturg și tarducător, publicist prezent în ziare și reviste și în prezent. La aproape 90 de ani, scrie și publică un serial dedicat istoriei presei și literelor plaiurilor bistrițene. Ei bine, un astfel de om nu apare deloc în cartea mai sus pomenită.

Surprinde, de asemenea, lipsa dintre personalitățile urbei lui Bacovia a cărturarului de formație lovinesciană și călinesciană, eseist, critic, moralist, memorialist, profesor universitar doctor Constantin Călin. Originar din Bucovina, din Udeștii lui Eusebiu Camilar, cu care se și înrudește, s-a naturalizat băcăuan de la terminarea studiilor universitare, 1963. Deși cadru universitar prin repartiție, Constantin Călin și-a legat numele de revista de cultură Ateneu numărîndu-se printre fondatori alături de Radu Cârneci, Ovidiu Genaru, George Bălăiță, Vlad Soreanu, sau de regretatul poet Mihai Sabin, în care scrie cronica literară de aproape 40 de ani. Dintr-o de înțeles pudoare intelectuală, cred, nu a editat din rodul atîtor ani de cronicar și cercetător al fenomenului literar românesc nici un volum de critică sau de istorie literară. Abia în ultimii ani s-a hotărît să publice un prim volum dintr-o vastă colecție monografică George Bacovia, sub titlul nu fără anume nuanțe subtil prefigurate „Dosarul Bacovia”, iar mai recent, un volum în care cu degajarea și seninătatea înțeleaptă a unui clasic scrutează evenimente social politice, culturale, cărți, destine ale unor confrați, propriile experiențe de viață intelectuale. Cartea intitulată nostim și derutant „Despre șapcă și alte lucruri demodate”, (o primă parte) este o veritabilă frescă a lumii în care trăiește și față de care este mereu atent critic, moralist, incitant, provocator, carte care nu a trecut fără să stîrnească un deosebit interes criticilor, dar care, cum e și firesc, a stîrnit și unele antipatii.

Fie-mi îngăduit în încheiere să precizez că am scris aceste rînduri nu atît deranjat de prezențele (unele) din această enciclopedie, cît mai ales contrariat de omisiunile ei.