Povestea lui Silviu Cârligeanu, observatorul care l-a înfruntat pe primarul din Sănduleni, Bacău

Silviu Cârligeanu a fost, în duminica alegerilor prezidențiale, singurul observator intern care a găsit soluția să facă valuri pe internet și să reclame abuzuri și încălcări ale legii în secțiile din comuna Sănduleni, județul Bacău.

Cârligeanu, observator al asociației Eurocivica, ce este controlată de lideri PNL, a făcut de pe telefonul mobil mai multe postări pe Facebook, prin care a atras atenția asupra tentativelor de fraudare a votului.

Silviu Cârligeanu are 26 de ani și mai este cunoscut drept „Karl Yano”, din vremurile în care a fost DJ. Cu circa un an în urmă, el a contactat Ziarul de Bacău, solicitând ștergerea articolelor din perioada când lucra în cluburi.

Presa online a scris (Ziarul de Bacău a fost primul ziar care a scris despre evenimentele de la Sănduleni, fiind preluat de agregatoare; ulterior, câțiva ziariști s-au deplasat la fața locului).

Observator „racolat” pe Facebook

Silviu Cârligeanu a povestit pe larg într-un mail adresat Ziarului de Bacău evenimentele în care a fost implicat în ziua votului (subtitlurile ne aparțin):

«Va redau povestea integrala de duminica, unde am fost observator voluntar in sat Coman, com. Sanduleni, jud. Bacau, din DORINTA PERSONALA de a contribui la stoparea fraudarii si nu din partea unui partid politic, asa cum probabil isi imagineaza multi.

Inainte de turul 2 al alegerilor, am gasit pe o pagina de facebook o postare in care o asociatie incerca sa stranga observatori voluntari pentru turul 1. Am cautat imediat informatii pentru inscrierile la turul 2 insa din cate am inteles atunci, BEC-ul tot amana procedurile si evita sa raspunda asociatiilor neguvernamentale la intrebarea: “Se pot inscrie observatori si pentru turul 2 ? Daca da, pana cand ?”.

Bineinteles ca scopul amanarii era descurajarea actiunilor de acest gen. Am renuntat la gandul asta intr-un final. A 2 a zi m-a cautat oportunitatea pe mine. Primesc un telefon si mi se spune ca este nevoie de un observator pentru comuna Sanduleni, dar cineva mai tare din fire, nu oricine. N-am stiut de ce. Va dati seama, am acceptat fara sa mai stau pe ganduri. Am citit bine articolele din codul penal, pe cele care tin de procesul electoral, ca sa nu merg lemn tanase si mai ales, sa nu-mi stiu drepturile. Restul a fost birocratie.

Vine ziua de duminica. Dimineata la ora 07:00 ajung in sectia de votare aflata in mijlocul naturii, intre un parau si-un deal. Cu acreditarea intr-o mana si cartea de identitate in alta, ma prezint, intreb presedintele de comisie care-i locul definit de acesta in care pot sta si ma instalez. Bineinteles, s-au agitat putin. Treaba mea acolo era sa supraveghez in mod special intrarea in sectie, curtea scolii si intrarea ei, fiind informat ca principalele probleme in turul 1 au fost in afara sectiei de votare si nu in interior.

Listele suplimentare, insuficiente

Primul semnal a fost in clipa in care dnul presedinte de comisie m-a intrebat daca e vreo problema ca mai comanda inca 30 de formulare pentru declaratii ale listei suplimentare. In acel moment mi-am dat seama ca ceva ar putea sa nu fie in regula. L-am rugat sa-mi spuna cate declaratii a primit initial si mi-a spus ca nu stie exact dar ca se uita imediat in procesul verbal. A rasfoit cateva minute niste foi si o tot lungea. Ma fac ca ploua, se face si el. Ala a fost semnul clar ca ceva e putred. Am insistat si intr-un final mi-a aratat pe procesul verbal ca primise initial 54 de formulare pentru declaratii pe propria raspundere si mai vroia inca 30. Intrebandu-l cate persoane erau in momentul respectiv pe liste suplimentare, mi s-a raspuns: 7 !!! Deci, repet. Aveau 54 de formulare din care doar 7 folosite si mai “aveau nevoie” de inca 30. Intrebandu-i de ce, mi-au raspuns “Pentru siguranta, sa fie.”. Ok, trecem mai departe.

Incep sa apara la vot, razlet, cam 1-2 persoane la 5-10 minute. Dintr-o data, pe la ora 9:20, aflandu-ma in holul scolii cat sa ma incalzesc putin, observ cum intra un grup dubios de mare pentru ora aia, nefiind inca grupul asteptat de la biserica care in mod normal ar fi ajuns pe la ora 14. In secunda 1 am iesit afara si desigur, din fata scolii pleca un microbuz. Am reusit sa-l fotografiez dar in niciun caz sa-i iau numarul. “Vine inapoi”, imi spune cineva. Am asteptat 15 min, timp in care am vazut cum ieseau deja din sectia de votare si se adunau in fata portii, mai disciplinat decat in statia de autobuz.

Microbuzul cu „turiști”

Trec minutele, microbuzul apare. In acel moment am inceput sa-l filmez, chiar de cand era la distanta, iar cand s-a oprit m-am indreptat cu telefonul spre geamul soferului si l-am intrebat “Ce cautati aici ? De ce aduceti oameni cu microbuzul ? Am sunat la politie.”. Soferul a avut grija sa-si cenzureze fata, iar persoanele care coborau, dar si care vroiau sa urce, au inceput sa strige la mine.

Dupa cateva minute m-am dus in sectie si i-am relatat totul presedintelui de comisie, cu precizarea ca vreau sa fac o sesizare in scris. Dansul mi-a oferit o coala de hartie iar in timp ce scriam, cam la 10 minute dupa toata scena de afara, apare domnul primar, Petrea Clopotaru, care ma roaga sa nu mai depun sesizarea cu garantia ca nu va mai circula niciun microbuz. Asa i-am spus ca fac, cat sa ma lase in pace.

Sechestrat în secția de votare

Presedintele de comisie vazand ca eu totusi am depus sesizarea, a inceput sa rasfoiasca rapid un manual, probabil un ghid al procesului electoral. Ies iar din sala de vot si acesta incepe sa strige nervos dupa mine “Uite, nu ai voie sa parasesti sala, uite ce scrie aici”. Dansul mi-a fluturat in fata articolul in care se precizeaza ca observatorul trebuie sa stea in sala de vot intr-un spatiu definit de presedintele de comisie, dar in niciun caz ca NU AM VOIE SA MA RIDIC DE PE ACEL SCAUN sau sa ies pe hol sau chiar afara. Bineinteles ca el a stiut foarte bine asta de la inceput, dar tot ce a incercat a fost sa ma tina inauntru. Nu era deloc bine pentru ei sa ies pe afara. Articolul se referea la faptul ca DOAR atunci cand te afli in sala sa stai in locul definit de presedinte ca sa nu incurci procesul electoral , in niciun caz sa inlemnesti acolo toata ziua, doar cu exceptia mersului la toaleta, asa cum mi-a precizat presedintele.

Dupa cateva telefoane la BEJ Bacau (Biroul Electoral Judetean), mi s-a spus ca nu mi se poate interzice sa ies, iar faptul ca sunt acreditat imi da voie sa stau si afara, si in holul scolii, dar si in sala de vot. Dansul a refuzat in continuare si mi-a spusca nu cunosc legea. Intr-un final, i-am dat telefonul sa vorbeasca cu dna de la BEJ care l-a linistit in cele din urma.

„Lăsați așa!”

La scurt timp il surprind pe domnul presedinte pe hol, iesind din camera politistului si spunand “M-am saturat. Sunt la mijloc, n-am nicio vina eu”. Dupa alte 30 de minute, fiind anuntat probabil de presedintele comisiei care tot dadea telefoane, isi face aparitia pentru a 2-a oara primarul. Vazandu-l cand a parcat masina, mi-am imaginat ca tot pe mine ma cauta si mi-am facut un drum la toaleta. Dupa 5 minute, el inca era pe holurile scolii, ma cauta. A venit spre mine si mi-a soptit: “Auziti, auziti. Sa stiti ca toti oamenii care au venit cu microbuzul voteaza cu ACL, pe cuvant. Lasati asa”. I-am spus ca nu ma intereseaza si apoi l-am ignorat. Indreptandu-ma spre usa salii in care se vota, m-a intrebat “Nu v-a sunat nimeni ? Nu am stabilit o data cu aia ?”.

Intimidările, reclamațiile

Atunci i-am dat pentru prima data de inteles ca n-are nicio influenta asupra mea si i-am raspuns scurt “Sunt ocupat, va rog sa ma lasati”. Replica lui a fost “Sunteti ocupat, am inteles.” Dupa doar 20 de minute apare la presedintele de comisie o plangere pe numele meu, in care “cineva” reclama faptul ca eu intimidez persoanele care vin la vot si incerc sa le conving sa voteze cu un candidat anume. Acesta a fost primul instrument folosit impotriva mea; o minciuna mare cat nasul primarului. Din acel moment, a inceput haosul.

Presedintele, o doamna blonda din comisie (secretara la primarie din cate am inteles) + alti 2 domni care nu stiu ce functie au avut in sala de vot (unul s-a prezentat ca fiind sotul femeii de serviciu care punea lemne in centrala, iar altul a stat pe un scaun, dar in alt colt al incaperii si nu la masa membrilor comisiei, ambii conducand docil toata ziua grupuri de persoane din sat inspre sectia de votare, pana la intrarea in sala) au inceput sa-mi urmareasca toate miscarile, inclusiv cand mergeam la toaleta. Agitatie, multe telefoane, semne, priviri, multe perindari pe langa rucsacul meu. In acel moment mi-am dat seama ca totul e posibil. Domnul primar dorea cu orice pret sa ma intimideze. Nu i-a iesit. Din contra, omul m-a ambitionat.

Trecea timpul si in conditiile in care presiunea tot crestea iar rezultatele nu apareau, isi face aparitia din nou domnul Petrea Clopotaru, primarul comunei. De aceasta data, ceva mai hotarat. A inceput sa strige dupa mine, sa ma faca nesimtit, impertinent, sa-mi reproseze ca sunt trimis de ACL, sa-mi spuna ca este un membru PNL in curte si ca o sa cheme politia circ circ. Va intrebati probabil unde era politistul repartizat pe acea sectie de votare. Ei bine, baiatul a stat toata ziua in birou si n-a scos un sunet. Seara la venirea comisarului sef de la Onesti, i-am auzit pentru prima oara vocea, dar despre asta va povestesc pe final.

In tot acest timp am sunat la 112 de cca 3-4 ori, iar dansii imi spuneau de fiecare data ca nu imi pot trimite decat politistul din sat, un domn care, la randul lui, atunci cand a venit m-a facut arogant si tupeist. Deci, zero sprijin in continuare.

Urna mobilă

Dupa ceva timp, se intorc baietii cu urna mobila, fiind plecati cu ea un tip din comisie, 2 politisti si acel domn care “a stat pe un scaun, dar in alt colt al incaperii si nu la masa membrilor comisiei”. Intrand in sala, l-am vazut pe acel membru de comisie care fusese plecat cu urna, completand de zor niste foi , fiind incercuit de 2 doamne din comisie si de presedinte. M-am dus direct spre masa comisiei, iar in clipa urmatoare presedintele a inceput sa tipe la mine si sa-mi spuna sa “zbor” pe scaun ca nu am voie acolo. Repet, tipa la mine. Am apucat sa vad doar ca erau niste declaratii, cate 3 pe o pagina A4. Mi-am dat seama ca nu e ceva in regula si am insistat sa vad. Acestia strigau in continuare sa “DISPAR” de acolo.

Am sunat instant la BEJ si mi s-a repetat ca am voie sa vad tot. Agitatie mare intre timp. Ies din sala si vine la mine tipul care completa declaratiile. A inceput sa-mi explice ce s-a intamplat de fapt (moment in care am pornit telefonul pe inregistrare, deci pot proba audio) si ca intr-adevar completa “niste rubrici” ale declaratiilor pentru cei care au avut nevoie de urna mobila, pe motiv ca au vrut sa economiseasca timp si pentru ca unor persoane cu handicap care au solicitat urna mobila “le tremurau mainile”.

Buluc la vot

Din acel moment am stat din apel in apel, am sunat iarasi la BEJ, la 112, am discutat chiar si cu o avocata, ca sa-mi dau seama intr-un final ca sunt SINGUR in chestia asta, ca teoria spusa de BEJ nu are nicio legatura cu practica aplicata de presedintele de comisie. Ok.
Se apropie sfarsitul slujbei la biserica si incepe sa apara “grosul” votantilor. In acel moment am decis sa stau pe scaun in sala si sa supraveghez cat de mult pot. Dupa 5 minute, apar primele cazuri cu 2 persoane in cabina. Cate o doamna sau un domn, cu cate un tanar, spunand ca “Doamna nu stie scoala, trebuie sa intru cu ea”, “Domnul nu vede bine, trebuie sa intru cu el”. Presedintele de comisie si-a dat acordul, moment in care am inceput sa-mi pun primele intrebari: Oare cei care nu vad, nu trebuie sa prezinte si vreun document care sa ateste asta? Oare pentru cei care nu stiu carte, exista vreun articol care sa le permita chiar asa, sa intre cate 2 la cabina la mica intelegere cu presedintele de comisie ? Dupa 3 astfel de perechi intrate in cabina de vot, deja am vazut ca se ingroasa situatia cand au mai aparut inca 3-4 perechi, cu un presedinte care si-a dat acordul imediat.

M-am ridicat si i-am spus acestuia ca nu este in regula si ca voi suna din nou la BEJ. In acel moment presedintele a inceput sa tipe din nou la mine spunandu-mi ca nu cunosc legea. Am iesit din sala si vorbind la BEJ, aflu ca legea nu permite asa ceva, decat in cazuri exceptionale si cu documente care sa ateste problemele de vedere ale persoanei in cauza. In toata zapaceala aia nu mai stiu cum a ramas si cu situatiile in care “Doamna nu stie carte”.

Aflandu-ma inca pe hol, vorbind la BEJ, a iesit din sala de vot o doamna membra a comisiei (doamna blonda, mana dreapta a presedintelui) spunandu-mi ca din cauza mea au plecat mai multe persoane, intrucat ele “au asteptat raspunsul meu de la BEJ iar acestia au fost foarte deranjati si s-au razgandit”, acuzandu-ma de impiedicarea exercitarii drepturilor electorale. Ce sa va spun, oamenii doreau in fel si chip sa ma sperie. Au spus ca vor face toti o sesizare la BEJ si ca o vor semna pe rand. Nu stiu sincer daca au mai facut asta sau nu, pentru ca ceva mai tarziu mi-au spus ca nu are nimeni ce sa-mi obiecteze legat de subiectul asta. In fine. Eu le-am zis clar din prima: “In calitate de observator am doar puterea de a transmite presedintelui de comisie eventuale nereguli, nicidecum sa opresc o hoarda de oameni din a vota”.

Dintre cei ramasi inauntru, am aflat mai tarziu ca unii au votat insotiti la cabine, dar alte perechi au decis sa n-o mai faca si-au plecat, probabil ca s-au speriat.
In acele momente simteam ca sunt depasit de situatie, desi sunasem la 112 dar fara rezultat. Realizand ca prezenta mea acolo nu ii impresioneaza foarte mult, v-am rugat prin comentarii la postarea cu microbuzul care transporta oameni la sectie, sa contactati cateva agentii de presa.

A urmat o ora in care incepeam sa-mi pierd increderea, sa ma simt singur in gura lupului si sa ma gandesc ca nu mai avea niciun sens sa mai stau acolo, pentru ca probabil raul era deja facut. Eram la un pas de a ma intoarce in Bacau (…), moment in care sunt sunat de fratele meu care ma anunta ca postarea de pe facebook a devenit virala si ca au aparut deja 2 articole, (…). Cred ca dupa 5-10 minute a inceput sa-mi sune telefonul in continuu (…). Apuc sa intru din nou pe internet de pe telefon si vad 2-3 titluri in presa. Tot atunci am inceput sa primesc multe mesaje de incurajare pe facebook, unele chiar si din diaspora. Va spun sincer, au fost 15-20 de minute in care mi-a crescut moralul si-n care am realizat ca nu mai sunt asa singur, ca stiu oamenii unde sunt si ce se intampla. Primarul deja nu mai era de gasit, isi inchisese telefonul. Atunci am inteles ca nu trebuie sa-mi mai fie frica, pentru ca pana atunci ma gandeam numai la lasarea serii si la cum voi pleca eu de acolo. Au aparut intre timp si cei de la Digi24 si s-au afisat cu camerele de vedere pe acolo.

M-am dus din nou in sala de vot si am simtit alt aer, alta atmosfera. Bineinteles, nicidecum una primitoare, dar macar eram ignorat, iar daca intrebam ceva mi se raspundea in 2 timpi (mai bine decat deloc), mai mult sau mai putin rastit. In fine, pentru mine a fost primul moment de respiro, cred ca era ora 17-18. Atunci am reusit sa ma relaxez putin si sa infulec ceva pentru prima oara.

Vine poliția

A aparut in sfarsit un domn de la politie, un comisar sef venit tocmai de la Onesti, acesta inspirandu-mi incredere. I-am explicat tot ce s-a intamplat, iar dansul, la randul lui, mi-a spus sa depun sesizari si contestatii la BEJ. In cele din urma, mi-a dat cuvantul lui ca voi fi in siguranta pana la final, asigurandu-ma de sprijinul politistului repartizat, tipul care nu scosese toata ziua o vorba. Totusi, i-am acordat respectul meu. I-a confirmat dnului comisar ca “s-au mai linistit apele acum”, lasand sa se inteleaga ca am avut dreptate in tot ce am povestit.

Intre timp, observ ca dispare iarasi domnul presedinte, fusese plecat o ora si ceva, fara sa exagerez. A venit cu niste foi scrise la mana. Eram prea epuizat ca sa ma mai intereseze ce sunt. Voiam sa ma bucur de putina liniste pe ziua aia, odihnindu-ma dupa tot haosul. Am inceput sa intru iarasi pe internet de pe telefon, sa vad ca sunt cateva mii de shareuri, inbox-ul plin de incurajari. Atunci mi-am dat seama ca mult a fost, putin mai este. Aparent.
Se apropie ora 20:30 si decid impreuna cu observatorul din sat Versesti, aceeasi comuna, sa facem rocada si sa supraveghem numaratoarea, fiecare in sectia celuilalt, lucru perfect legal (acreditarea era valabila pentru toata Romania si nu doar pentru toata comuna).

Dat afară din secția de votare

La 20:45 intru in sectia de votare din Versesti, cu buletinul in mana. Ma recomand si imediat observ ca oamenii stampilau buletine de vot. Avand telefonul in mana, il scot rapid si trantesc o fotografie. Din clipa aia, a inceput iar haosul. Am fost inconjurat de cativa barbati, tipau toti si imi cereau sa ies afara. Le-am aratat si predat buletinul si au spus ca nu exista observatori pentru sectia lor. M-am rugat de ei cca 2 minute sa mi-l inapoieze, dupa care s-au hotarat de comun acord sa ma zboare afara din sectie. Zis si facut, cei 2 handralai din imaginea postata in seara cu pricina au pus mana pe mine si m-au scos pur si simplu din sectie, moment in care m-am dus in strada si am sunat iar la 112.

La 2 minute apare un politist tanar, cel repartizat pe sectia respectiva, care ma invita inapoi in sala de vot. Postez imaginea pe net si apoi intru. Acolo urna era deja desigilata si toata lumea din sala scotea buletine de vot din ea. Mi s-a ordonat sa stau pe scaun la distanta de ei, dar bineinteles ca am refuzat si am stat undeva la cca 2m de acestia. Au fost intruna cu gura pe mine, mai ales cand i-am intrebat daca pot depune contestatie sau daca voi avea acces la procesul verbal de la final. L-au sunat pe primar de vreo 3 ori, iar la un moment dat, presedinta de comisie le-a zis celorlalti – celor care o rugau sa ma dea iar afara- “M-am saturat. Sunati-l voi daca vreti, ca mie mi-a zis ca n-avem ce face”.

Intre timp, au decis sa-mi faca o plangere pe care sa o semneze toti, in care eu i-am: amenintat, santajat, jignit si lista continua. Intr-un final am ajuns din nou pe scaun, cu politistul langa mine care de fiecare data cand voiam sa intreb ceva imi spunea “Liniste te rog, gata”. Asta se intampla pentru ca-si luau foc una-doua membrii de comisie si mai ales presedinta si incepeau sa tipe iar, la orice intrebare legata de procesul de numarare pe care le-o puneam. Ma simteam ca la procesul lui N. Ceausescu, jur.

Paradoxul paradoxurilor a venit cand domnul din fotografia postata ieri noapte (cel din stanga) a inceput sa-mi vorbeasca despre ADEVAR, intrebandu-ma care-i definitia cuvantului, daca stiu ce inseamna. Pentru mintea mea, asta a fost prea mult.
Personal cred ca intr-un proces electoral 100% curat, partidul rosu nu ar fi depasit 30% in procente, cu indulgenta.
Intr-un final, s-a terminat si numaratoarea si-am plecat acasa.

Din fotografie a reiesit faptul ca cele 2 stampile sunt pentru anularea buletinelor de vot nefolosite si inca una de control (sigiliu). Cu toate astea, anularea buletinelor nefolosite inainte de ora de inchidere a sectiei este contrar legii. Nu mi-au dat posibilitatea de a observa procesul verbal intocmit la final si nici de a depune o contestatie (reusind totusi sa o fac asta prin mail catre BEJ, direct de pe telefon, in timp real).
Ceea ce s-a vrut a fi o experienta, s-a dovedit a fi un razboi care a durat nu mai putin de 17 ore.

Multe lucruri din tot ce am spus mai sus se sustin cu probe audio, foto si video. Multumesc si celor care mi-au trimis zeci de mesaje de incurajare si celor care au aflat de pe internet ce se intampla si care au venit acolo sa se asigure ca sunt ok.»

Primarul Clopotaru a negat

Primarul Petrea Clopotaru (PSD) a declarat duminică pentru Ziarul de Bacău că afirmațiile observatorului Silviu Cârligeanu nu sunt fondate, dar a refuzat să comenteze problema microbuzului care transporta oameni spre secțiile de votare.