Apărător al valorilor creștine, strateg militar și diplomat abil, Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt va fi serbat marți, 2 iulie, în întreaga Biserică Ortodoxă. Două lăcașuri de cult, unul în Borzești și altul în Bacău, un pod unicat în țară, o curte domnească și multe legende s-au păstrat ca însemne ale trecerii sale prin această parte a Moldovei. Voievodul canonizat în anul 1992 și-a început viața la Borzești, locul în care, conform tradiției, a copilărit. Aici, între anii 1493-1494, a fost construită biserica în memoria prietenului său Mitruț, ucis de tătari. Sfântul lăcaș este considerat monument istoric de valoare națională excepțională.
În municipiul Bacău,se află ansamblul Curții Domnești, cel mai valoros și cunoscut obiectiv istoric din acest oraș. Această curte este alcătuită din Casa domnească, turnul locuință și biserica Precista. Ansamblul a fost ridicat la sfârșitul secolului al XV-lea, înainte de anii 1482 – 1488, și reprezintă semnul inițiativei lui Ștefan de a face o nouă capitală a Moldovei la Bacău. Din păcate, moartea subită a lui Alexandru Voievod a făcut ca această curte să cadă în uitare. S-au păstrat câteva ruine și biserica Precista, construită între anii 1490 – 1491, renovată de mai multe ori de-a lungul secolelor.
Un alt monument reprezentativ din vremea lui Ștefan cel Mare se află la kilometrul 24 pe drumul de la Onești la Adjud. Este podul lui Ștefan, singurul din țară păstrat din vremea marelui voievod. Este construit din piatră brută având drept liant var hidraulic. A fost în folosință peste cinci veacuri fiind reparat doar de câteva ori. Caracteristicile tehnice sunt: 14 metri lungime, 8 metri lățime, 11 metri înălțime și o deschidere a bolții de 5,8 metri. Podul s-a aflat în circulație până în anul 1962, când s-a modernizat șoseaua Onești – Adjud. Din timpul lui Ștefan se spune că datează și mănăstirea monument istoric de la Runc, la 32 kilometri distanță de Bacău. Lăcaș de rugăciune și spiritualitate având hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, biserica a fost construită, conform tradiției orale, de către Ștefan cel Mare, după victoria împotriva lui Petru Aron, de la Gura Orbicului, din anul 1457. E drept, prima mențiune documentară e consemnată la 1 aprilie 1695, dar tradiția rămâne tradiție.
Lasă un răspuns