– cel mai in virsta cetatean al Bacaului, Gheorghe Sandulescu, s-a stins din viata miercuri dupa-amiaza, pe 7 mai, cu doar citeva zile inainte de a ajunge la venerabila virsta de 107 ani – adunati la capatiiul sau, pentru a-l conduce pe ultimul drum, fratii, copiii si nepotii acestuia au gasit ragazul de a ne impartasi cite ceva din povestea vietii centenarului – tatal lui Gheorghe Sandulescu a trait, si el, 114 ani
Gheorghe Sandulescu a vazut lumina zilei pe 28 mai 1902, in satul Fataciuni, actual Fintinele, din comuna Podu Turcului, judetul Bacau. „A fost om iute la minte si bogat la suflet”, incep povestea vietii centenarului nepotul si sora acestuia, Florin Draghin si Eugenia Rossi. De fapt, cele mai multe si frumoase amintiri legate de batrin au de-a face cu aceste doua calitati, darnicia si istetimea, care, nu de putine ori, insa, i-au fost si dusmani. „Pasionat de carte si indemnat de dorinta de a impartasi si altora din tainele ei, a ales sa se faca invatator. A terminat liceul la Birlad, dupa care a venit acasa si a lucrat ca invatator la o scoala de linga satul natal. Dupa citiva ani, insa, s-a angajat vinzator la un evreu, la Murgeni, judetul Vaslui”, ne spune nepotul, Florin Draghin, 59 de ani. Spirit intreprinzator, Gheorghe Sandulescu a agonisit bani frumosi si, ajutat si de o mostenire frumusica, dar si de familia surorii sale, Eugenia, casatorita cu un „om cu stare” a dat startul propriei afaceri. „A fost angrosist de cereale si cherestea, banii cistigati netinindu-i numai pentru el. In toata aceasta vreme, de prin ’38 – ’39 pina prin ’50, a contribuit la reconstructia Murgeniului, ajutind oamenii cu cherestea. Mai apoi, a reconstruit biserica din sat, care arsese”, isi aminteste si sora batrinului, Eugenia Rossi, 88 ani, venita de la Brasov pentru a-si conduce fratele pe ultimul drum.
Din Moldova in Ardeal, prigonit de Securitate
Pentru ca era om gospodar, imediat dupa Al Doilea Razboi Mondial, a fost pus primar al Murgeniului. „Era considerat om cinstit, gospodar si cu cap. De aceea l-au numit primar!”, mai povesteste sora, cu emotie. Cinstea si darnicia, insa, i-au dat si de furca. Astfel ca, prin ’50, Gheorghe Sandulescu a fost nevoit sa-si lase in urma casa, pentru a-si gasi loc de trai in alta parte. „Unul dintre oamenii pe care i-a ajutat cel mai mult si care, ulterior, a si ajuns primar, ros de pizma, a anuntat, fals, Securitatea ca bunicul ar avea bani ascunsi, ca nu da cotele la stat”, povesteste, amar, Florin Draghin. Asa a ajuns centenarul in Ardeal, la Cluj, unde s-a ascuns la un frate de-al sau. „Dupa o vreme, s-a stabilit cu familia si a activat ca administrator la cantina militara a soldatilor care lucrau la calea ferata. De acolo a iesit la pensie”, mai spune nepotul. Soarta a facut ca, la putin timp dupa aceea, sotia lui Gheorghe Sandulescu sa moara, in urma unei grele suferinte. „S-a mutat la Bucuresti, la fata cea mica, unde a locuit pina acum opt ani, cind a venit la Bacau, unde a locuit pina ieri (miercuri, 7 mai, n.r.) cu matusa mea, care l-a ingrijit cu mare devotament”, incheie, nostalgic, povestea Florin Draghin. Norocul de a fi ajuns la venerabila virsta a fost rasplatit de consilierii locali, care au hotarit, la sedinta de la finele lunii trecute, sa-i acorde 5.000 de lei. Desi centenarul nu a mai apucat sa se bucure de ei, banii, spun reprezentantii Primariei Bacau, vor ajunge in posesia familiei. Gheorghe Sandulescu este condus astazi pe ultimul drum si va fi inmormintat la Cimitirul Central.
Un strop de singe albastru
Familia lui Gheorghe Sandulescu, se pare, are si ceva singe albastru. In urma realizarii arborelui genealogic, pe lina tatalui acestuia, membrii familiei spun ca s-au gasit legaturi cu familia fratelui domnitorului Alexandru cel Bun. Secretul longevitatii lui Gheorghe Sandulescu, mai spun ei, este genetic, tatal lui ajungind pina la virsta de 114 ani.
Lasă un răspuns