„Este absurd ca ne-am nascut, este absurd ca vom muri. Aceasta absurditate se prezinta ca o alienare permanenta a fiintei”, nota Jean-Paul Sartre in L’Etre et le Neant”. Dramele lui Slawomir Mrozek („nepotul” din Varsovia al lui Eugen Ionesco, cum il supranumise criticul francez Phillippe Senart) abordeaza eforturile omului contemporan de a un sens situatiei sale intr-o lume care n-are nici un sens, fiindca structurile morale, religioase, politice si sociale edificate de om s-au surpat. Puse intr-o situatie limita, in care foamea devastatoare impune sacrificarea unuia dintre cele trei personaje pentru a fi mincat intru salvarea celorlalti doi, piesa lui Mrozek isi desfasoara intrebarile si raspunsurile infiorate de neliniste, ridicind dezbaterea la valoarea dialogului dintre individ si istorie, dintre individ si sistemele politice, oricare ar fi ele, receptate ca un Infern, ca un teritoriu al RAULUI, manifestat fie prin dictatura, fie prin democratie demagogica si linguseala gretoasa, gata sa aplaude orice timpenie emisa pe goarna celui aflat in pozitie de conducator. Spectacolul regizoarei Violeta Piciorus, unitar ca structura, este dinamic in ciuda caracterului static al piesei, in care nu se intimpla nimic, ci doar se discuta. Regizoarea adopta o atitudine creatoare, un punct de vedere ferm, de pe pozitia artistului – om politic, cu idei clare despre relatia individ – societate si existenta – libertate. Ea asigura spectacolului o continua crestere, evitind momentele subtensionate care ar fi dus la scaderea tonusului dezbaterii. Cei trei actori din distributie (Crisitan Todica, Bogdan Buzdugan si Dumitru Rusu) au bune disponibilitati interpretative, evoluind cu siguranta intr-o comedie tragica, ferind, astfel, „eroii” piesei de capcanele grotescului si subliniindu-le cu mijloace simple starile de spaima, umilinta, siretenie politica si abrutizare care le compun portretele complicate, vag iluminate de o retorica a moralitatii. Scenografia Cristinei Ciobanu propune un spatiu de joc frust, sumbru, extrem de sarac, ca o tribuna electorala, de la care nu ai nimic de asteptat. Arareori ii mai invioreaza teritoriul aparitiile fulgurante ale lui Stefan Alexiu, Alina Simionescu, Adriana Parvu si Simona Nica in roluri de sustinere figurativa. Fiorul tragic, insa, este bine marcat pe intregul parcurs al spectacolului, iar cel de comedie atroce are destule lunecusuri, raminind insuficient relevat.
Vasile PRUTEANU
Lasă un răspuns