M-am obisnuit sa-i vad impreuna pe la mai toate reuniunile importante ale specialistilor in agricultura si montanologie, fie in judetul Bacau, fie la Iasi. Daca nu stiu sa fie deja invitati, ii caut cu privirea prin sala si mare bucurie am sa-i vad. Primul, academicianul Valeriu Cotea, om de mare valoare stiintifica, dar si de mare cultura, ca si de afectiune pentru tot ce-i romanesc si demn de luat in seama, om vertical, de mare caracter. Al doilea, dar nu cel din urma, venerabilul profesor Petrica Magazin, despre care fostii studenti de la agronomie nu au decit cuvinte de lauda si numai respect. Cred ca nu merg nicaieri unul fara celalalt. Pentru ca ii leaga o prietenie de o viata, pentru ca au impartit impreuna multe bune si rele. „Eu – spune Petrica Magazin -, eram cu anumite responsabilitati in vremea cind eram mai in putere. Si aveam grija, protector, si de ceilalti, intre care si de prietenul Valeriu”. S-au cunoscut chiar la sfirsitul Razboiului. Tineri, veniti unul din Nord, altul din Moldova de mai la Sud. I-am pus pe amindoi, separat, poate-poate ii voi prinde cu ceva, sa-mi spuna povestea aceea de demult. Cum s-au cunocut? „Venisem in Iasi, sa dau examen la facultate – povesteste academicianul. Baiet de la tara, din Muntii Vrancei, mai putin dedat cu orasul. Eram 14 pe un loc. Mi-era teama ca nu voi intra. Erau foarte multi ofiteri, demobilizati. Am vazut unul mai modest, in niste pantaloni nemtesti, varsati in coaja de nuca, si cu un pulovar alb. L-am intrebat daca avem sanse sa intram la facultate. El mi-a spus ca nu prea e pregatit, dar va intra sigur, pentru ca e nepotul lui Petru Groza. M-am rugat, atunci, sa ma ajute si pe mine. Zis si facut! Mi-a luat numele, fara sa-i promit nimic. Dar cind s-au afisat rezultatele, eu eram al 14-lea, el al 17-lea. I-am multumit frumos si l-am intrebat ce-i datorez. Evident, nu mi-a cerut nimic, dar nu puteam ramine dator. Asa ca m-am dus acasa si am luat o caciula noua, frumoasa, pentru ca tata facea, la cojocar, si cite 100 de caciuli, pentru ca nu vindea pieile de la oi. Iar un frate mi-a mai dat o pereche de cizme Bilger. I le-am dus lui Petrica pe toate. Atunci mi-a spus ca nici vorba sa fi fost el nepotul celui care conducea tara atunci. Doar a vrut sa ma incurajeze”.
Povestea profesorului Magazin e la fel. Normal, au trait-o amindoi si, acum, dovedesc o memorie de invidiat. Academicianul Cotea spune ca datoreaza viitorul pe care l-a avut prietenului sau. „E un mare cavaler! Ne-a ocrtotit pe toti, nici unul dintre fostii colegi nu a fost arestat sau sa pateasca altceva. – spune Valeriu Cotea. Noi il numeam rabinul nostru”.
Povestea caciulii a aflat-o tatal viitorului academician abia la nunta sa, cind Petrica Magazin a tinut un toast si a pomenit de ea. „Ei, mai – a spus tatal. Si eu care ma tineam ca hotul de popa mi-a furat-o!”. „Hotul de popa” era un alt baiat al lui, care devenise preot.
Lasă un răspuns