• el a venit în Bacău direct din Japonia, special pentru a cînta cu artiștii noștri
Francesco Manara, concert-maistru al orchestrei celebrei opere „Scala” din Milano, s-a aflat sîmbătă în Bacău, unde a înregistrat, alături de Filarmonica „Mihail Jora”, Concertul pentru vioară de Mendhelson Bartholdy. Francesco Manara este la a doua sa vizită în România, după ce, în 2001, a concertat, împreună cu orchestra Teatrului „Scala” din Milano, la Festivalul Internațional „George Enescu” de la București. De această dată, concert-maistrul de la Scala din Milano a răspuns invitației Filarmonicii Bacău, care, sub bagheta dirijorului italian Antonello Gotta, înregistrează CD-uri care vor pleca spre toate colțurile lumii. Francesco Manara a venit la Bacău direct din Japonia, unde s-a aflat în turneu cu Scala din Milano. El a ajuns în oraș vineri seara, sîmbătă a fost zi plină de înregistrări, iar ieri dimineața el a părăsit orașul, cu destinația Torino. „Nu am apucat să văd nimic din oraș. Poate am să vin altădată și am să am mai mult răgaz. Am să răspund cu plăcere oricărei invitații care va veni de aici”, ne-a declarat Francesco Manara.
Solistul de la Scala nu a fost, însă, la primul contact cu muzicienii de la Filarmonica „Mihail Jora” din Bacău. Sub conducerea muzicală a aceluiași Antonello Gotta, instrumentiștii din Bacău au mai cîntat alături de concert-maistrul de la Scala, dar în Italia. „Aproape că îi cunosc pe toți instrumentiștii de la Bacău. Am mai concertat împreună și m-am simțit foarte bine alături de ei. Cîntă cu mult entuziasm și profesionalism”, ne-a declarat Manara. De altfel, el a ajuns să-I aprecize pe muzicienii din estul Europei mai mult decît pe colegii lui italieni. „Consider că în România, mai ales în ceea ce privește corzile – vioară, violoncel, contrabas etc – este o mare școală, care derivă din școala rusă. Am întîlnit violoniști români la concertele internaționale și m-am convins cît sînt de bine pregătiți. Îi apreciez foarte mult. În Italia nu există o școală în adevăratul sens al cuvîntului. Totul se bazează pe talentul instrumentiștilor, pe instinctul nativ al artistului. Dar, în ce privește tehnica de interpretare, nu există o școală solidă. De aceea, este mai greu ca, la nivel de orchestră, să spunem, să se poată ajunge la rezultate satisfăcătoare”, ne-a declarat concert-mistrul de la Scala.
Fără falsă mîndrie, Manara consideră că activează acum în cea mai puternică orchestră din Europa, dacă nu chiar din toată lumea. El este convins, însă, că nivelul filarmonicilor italiene este mult sub cel din Europa de Sud-Est. „În Italia, orchestrele simfonice bune sînt foarte bune, dar sînt foarte puține. În general, nivelul instrumentiștilor este mai scăzut la noi. În România, nivelul este uniform, cel puțin în ceea ce privesc corzile”, apreciză Manara.
Nu este, însă, singurul lucru despre care muzicianul italian vorbește la superlativ. Drumul cu mașina, de la București la Bacău, l-a impresionat ca peisaj, deși, pentru mulți dintre noi, locul nu pare unul deosebit. „Am avut senzația că, în acest colț de lume, timpul s-a oprit în loc: am admirat țăranii, curțile lor, animalele. Am locuit într-un oraș puternic industrializat, cum este Milano, și de astfel de imagini am avut parte, în copilărie, pe colinele din jurul orașului. Ce am văzut aici, în România, m-a emoționat profund. Pentru un artist, natura ajută mult la inspirație”, ne-a mărturisit Francesco Manara.
La 22 de ani, concert maistru la „Scala” din Milano
Oricine spune „concert-maistru la scala din Milano” se gîndește la o peroană care se apropie de sfîrșitul carierei și își vede visul cu ochii. Contrar oricărei idei preconcepute, Francesco Manara are 34 de ani. Și mai interesant este că, de 11 ani, ocupă postul de concert-maistru al Scalei din Milano, unde a intrat în urma unui concurs. „Aveam 22 de ani și nu cîntasem niciodată cu orchestră, decît la conservator. De altfel, nu doream și nici nu-mi imaginam că voi cînta în orchestră. Speram să fiu solist sau să am o formație de muzică de cameră. Am dat concurs la Scala, am fost acceptat direct pe postul de concert-maistru. Am înțeles apoi că, din această postură, pot să fac tot ceea ce mi-am dorit: să fiu solist, să cînt într-o formație de cameră. Este o carieră mai complexă așa, iar experiența orchestrei m-a ajutat să mă maturizez ca muzician. După ce cînt o simfonie de Beethoven cu orchestra, înțeleg mai bine un concert de vioară, la care cînt ca solist”, ne-a sus Francesco Manara.
El a absolvit cursurile Conservatorului din Torino, și s-a perefcționat în Olanda și în alte țări europene. Este laureatul celor mai mari concursuri internaționale de vioară din Europa și Asia: premiul special al Concursului Paganini, de la Genova, premiul special al Festivalului Ceaikovschi. „Concursurile internaționale sînt pentru mine ca un stimul pentru studiu, ca o modalitate de perfecționare. Competiția nu este cu ceilalți, ci cu mine, cu dorința mea de a fi tot mai bun”, ne-a mărturisit Francesco Manara. El este decis să revină oricînd în România, unde l-a „emoționat atenția publicului. Românii sînt un popor cu mare tradiție artistică. Am găsit aici un public foarte atent, dar ș foarte cald”. (Nicoleta BICHESCU)
Lasă un răspuns