Fostul și actualul primar din comuna Măgura, județul Bacău, au fost condamnați la închisoare cu amânare într-un dosar de corupție instrumentat de procurorii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. Sentința de azi este definitivă, iar noul prefect al județului Bacău (numit cu susținerea PNL) va trebui să-l demită pe primarul liberal Iordache Costrăș.
Așa cum Ziarul de Bacău a mai arătat, Iordache Costrăș (PNL) este de trei ani și jumătate primarul comunei Măgura, județul Bacău, și a fost judecat pentru complicitate la conflict de interese. În legislatura trecută, a fost viceprimar. Fostul primar, Constantin Trăistaru (PMP), a fost acuzat de șase infracţiuni de conflict de interese. Cei doi au fost găsiți în conflict de interese în 2014 de Agenția Națională de Integritate, care a făcut sesizarea penală.
În rechizitoriul întocmit, procurorii spun că, pe 15 ianuarie 2013, Constantin Trăistaru a semnat, în calitate de primar, contractul individual de muncă prin care fiul său a fost angajat în funcţia de consilier juridic debutant în cadrul Consiliului Local Măgura.
După câteva luni, același primar a emis cinci dispoziţii prin care și-a numit fiul secretar al unor comisii de negociere, activităţile desfăşurate în baza acestor decizii fiind remunerate cu încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare.
În sarcina viceprimarului de atunci (acum primar) Iordache Costrăș, s-a reţinut că a sprijinit activitatea lui Trăistaru prin iniţierea, în decembrie 2012, a unui proiect de hotărâre privind modificarea organigramei şi statului de funcţii, urmărind exclusiv crearea aparenţei de legalitate pentru a permite angajarea fiului primarului de la acel moment.
Potrivit termene.ro, Curtea de Apel Bacău l-a condamnat pe Constantin Trăistaru (fostul primar din Măgura) la 2 ani de închisoare, cu amânare (față de 3 ani cu suspendare deciși la fond), pentru infracţiunea de folosire a funcţiei pentru favorizarea unor persoane.
Actualul primar, Iordache Costrăș, a primit pedeapsa de 1 an închisoare, cu amânare (față de doi ani cu suspendare deciși la fond), pentru savârsirea infractiunii complicitate la folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane.
Instanța a decis că cei doi și-au pierdut pentru 3 ani dreptul de a alege şi de a fi aleși în autorităţile publice sau în funcţii elective publice. Instanța a decis amânarea doar a executării pedepsei cu închisoarea, nu și a celei interzicerii drepturilor. Prin urmare, prefectul județului Bacău, Liviu Miroșeanu, va avea de luat prima decizie importantă chiar contra unui primar din PNL. „Vom proceda conform legii, indiferent despre cine este vorba”, a declarat prefectul Miroșeanu pentru Ziarul de Bacău.
Sentința abia a fost publicată pe portalul instanțelor, urmează să ajungă pe căile oficiale la Instituția Prefectului.
Efectele amânării aplicării pedepsei
Art. 90. – Jurisprudență, Reviste (10), Doctrină (4), Librăria Indaco (1)
(1) Persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu i se mai aplică pedeapsa și nu este supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită, dacă nu a săvârșit din nou o infracțiune până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amânării și nu s-a descoperit o cauză de anulare.
Jurisprudență
(2) Amânarea aplicării pedepsei nu produce efecte asupra executării măsurilor de siguranță și a obligațiilor civile prevăzute în hotărâre.
Interesant ar fi de vazut cu ce avocat va consultati pe probleme juridica.
Mulțumim pentru precizări, vom face verificări și vom reveni. Deocamdată, ne menținem punctul de vedere.
In speranta ca veti finaliza verificarile pana la sfarsitul acestui an va detaliez comentariul meu initial:
Renunţarea şi amânarea nu reprezintă soluţii de condamnare, ci alternative la pedepsele privative de libertate şi se aplică numai persoanelor fizice majore.
Atât renunţarea la aplicarea pedepsei, cât şi amânarea aplicării pedepsei sunt două instituţii introduse pentru prima oră în legislaţa noastră, prin intrearea în vigoare a Noului cod penal. Acestea sunt prevăzute în Capitolul V – Individualizarea pedepselor, alături de circumstanţele atenuante, agravante, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi liberarea condiţionată.
În noua reglementare, renunţarea la aplicarea pedeapsei şi amânarea aplicării pedepsei reprezintă două măsuri alternative la pedepsele privative de libertate, care presupun ca o persoană care a săvârşit o infracţiune să nu mai fie expusă la nocivitatea mediului penitenciar, pentru a nu fi influenţată în conduita viitoare de experienţa infracţională a altor infractori sau să poată să continue să trăiască în condiţii de libertate, la fel ca şi până în momentul condamnării.
Plecând de la ordinea enumerării acestor soluţii în Cod, distingem între instituţia renunţării la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Instituţiile sunt concepute într-o succesiune progresivă, după cum urmează:
-la renunţarea la aplicarea pedepsei, instanţa nu stabileşte o pedeapsă – unicul element legat de pedeapsă este cel privind maximul special prevăzut de lege. Aşadar, în acest caz pedeapsa nu este individualizată judiciar între minimul şi maximul prevăzut de normă.
-la amânarea aplicării pedepsei, instanţa stabileşte o pedeapsă în concret (amendă sau închisoare de cel mult 2 ani), iar apoi amână aplicarea acesteia. Cu alte cuvinte, pedeapsa a fost individualizată judiciar de instanţă, între limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege.
-la suspendare sub supraveghere, instanţa stabileşte o pedeapsă şi o aplică, dar suspendă executarea pe durata teremenului de supraveghere.
Din perspectiva dreptului procesual penal, aceasta este singura ipoteză dintre cele tratate în care se va pronunţa o hotărâre de condamnare.
Astfel, renunţarea şi amânarea nu reprezintă soluţii de condamnare, ci alternative la pedepsele privative de libertate şi se aplică numai persoanelor fizice majore.
,,Marii,, juristi ai Prefecturii, vor trebui sa interpreteze, daca pot si vor avea voie, acest caz grav, mai ales ca e vorba de o comuna importanta a judetului, situata intr-o zona strategica de langa Bacau, cu un buget considerabil, cu interese mari. Succes!
ZDBC, alaturi de alte publicatii, a acordat o atentie deosebita acestui dosar si l-a urmarit inca de la inceptul sau, pas cu pas si, probabil acest lucru a generat urmarile lui, cel putin la solutionarea pe fond.
Spre deosebire de solutia de la Judecatorie, care era o solutie de condamnare – solutia de amanare a aplicarii pedepsei, pronuntata de Curtea de Apel Bacau, in aceasta speta, are aproape relevanta unei achitari.
Se poate observa in minuta ca instanta de control judiciar doar a stabilit cate o pedeapsa in sarcina fiecarui inculpat, insa a dispus amanarea aplicarii acesteia. In cazul amanarii aplicarii pedepsei se amana atat aplicarea pedepsei principale, cat si a pedepselor complementare.
Pentru a intelege diferenta dintre o solutie de amanare a aplicarii pedepsei si o solutie de condamnare, puteti accesa link-ul
https://www.legal-land.ro/codul-penal-adnotat/art-83-conditiile-amanarii-aplicarii-pedepsei/
din care citez urmatorul paragraf, preluat dintr-o decizie a Curtii de Apel Targu Mures.
„Amânarea aplicării pedepsei este o soluţie de judecată distinctă de cea a condamnării. În cazul amânării aplicării pedepsei, instanţa nu condamnă pe inculpat, ci stabileşte o pedeapsă a cărei aplicare este amânată pe durata termenului de supraveghere prevăzut de art. 84 C. pen. [Curtea de Apel Târgu Mureș, Decizia penală nr. 225/2014, portal.just.ro]”
Prefectul nu poate folosi acest argument impotriva primarului intrucat amanarea aplicarii pedepsei nu este o solutie de condamnare.
Pedeapsa amanata sau nu ramane. Interesant ce va face PNL la urmatoarele alegeri: va merge pe mana unui condamnat penal sau va lua o alta decizie. Chiar daca prefectul nu il inlatura, ar fi indicat ca liberalii sa se delimiteze de condamnatii penali. Au oameni tineri mult mai pregatiti in comuna.
ARTICOLUL 160 din Codul Administrativ
Încetarea de drept a mandatului primarului
(1) Mandatul primarului încetează, de drept, în următoarele cazuri:
d) condamnarea prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă la o pedeapsă privativă de libertate, indiferent de modalitatea de individualizare a executării pedepsei;
Dragi avocati ai condamnatuui, mai stati putin deoparte.
Astfel concluzionam lectia de drept inceputa aseara:
Amânarea aplicării pedepsei vs suspendarea condiţionată a executării pedepsei
”Este adevărat că ambele instituţii, atât cea a suspendării condiţionate a executării pedepsei, reglementată de vechiul Cod penal, cât şi cea a amânării aplicării pedepsei, reglementată de noul Cod penal, au ca efect imediat neexecutarea efectivă a pedepsei de către inculpat, dar nu se poate spune că noua instituţie este o preluare a celei vechi, deoarece între acestea există o deosebire de esenţă şi anume: pe când suspendarea condiţionată a executării pedepsei, reglementată de art. 81 din Codul penal, reprezintă o modalitate alternativă la executarea unei pedepsei, subsecventă unei soluţii de condamnare, amânarea aplicării pedepsei, reglementată de art. 83 din noul Cod penal, este o alternativă la condamnare, astfel cum se desprinde din dispoziţiile art. 396 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură penală, care tratează soluţia de amânare a aplicării pedepsei distinct de soluţia de condamnare.”
Amanarea executarii pedepsei nu este o condamnare ci o forma de achitare cu caracter suspensiv (in cazul comiterii unei alte fapte in cursul amanarii).
NU AR STRICA SA MAI PUNETI MANA PE CARTE
La amânarea aplicării pedepsei, instanţa stabileşte o pedeapsă în concret (amendă sau închisoare de cel mult 2 ani), iar apoi amână aplicarea acesteia. Cu alte cuvinte, pedeapsa a fost individualizată judiciar de instanţă, între limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege.
Noul cod penal a creat o plajă variată a modalităţilor de individualizare judiciară a executării pedepselor, precum şi o serie de măsuri de individualizare, în ipotezele în care instanţa nu dispune o soluţie de condamnare, reglementând: renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei şi liberarea condiţionată; astfel, noua reglementare a introdus două noi instituţii (renunţarea la aplicarea pedepsei şi amânarea aplicării pedepsei), a renunţat la suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi a aşezat liberarea condiţionată în capitolul destinat individualizării executării pedepsei potrivit naturii sale.
Exact ce va spuneam stimabile, mandatul inceteaza la condamnare, insa primarul NU A FOST CONDAMNAT !!!
De acum poate sa se apuce din nou sa faca ceea ce stie sa faca : sa vanda masini !!!
Dar sa aiba grija sa nu dea kilometrii inapoi la masini asa cum obisnuia sa faca pe timpuri !
Oare sa fie vre o legatura intre venirea PNL LA BUTOANE si soltia Curtii de Apel cred ca e o coincidenta.
Ce chichite legislative diavolesti!
Ce spune limba romana
https://dexonline.ro/definitie/condamna
CONDAMNÁ, condámn, vb. I. Tranz. 1. A osîndi, printr-o sentință judecătorească, a supune unei pedepse, a pronunța o pedeapsă împotriva cuiva. A condamna pe cineva la închisoare.
https://dexonline.ro/definitie/pedepsi
PEDEPSÍ, pedepsesc, vb. IV. 1. Tranz. A aplica cuiva o pedeapsă pentru o greșeală sau o infracțiune săvârșită; a condamna, a osândi.
PEDEPSÍ vb. 1. (JUR.) a sancționa. (L-a ~ cu amendă.) 2. v. condamna.
deci
A pedepsi ≠ a ierta
Având în vedere Hotarârea definitivă nr.1339/2019 pronunțată în data de 12.12.2019 în dosarul nr. 6065/180/2016
http://portal.just.ro/32/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=18000000000183876&id_inst=32
prin care s-au reținut măsuri impotriva inculpaților TRĂISTARU CONSTANTIN și COSTRĂŞ IORDACHE după cum urmează
– stabileşte pedeapsa principală de 2 ani închisoare şi pedeapsa complemetară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit a şi b Cpen pe o perioadă de 3 ani în sarcina inculpatului TRĂISTARU CONSTANTIN
– stabileşte pedeapsa principală de 1 (un) an închisoare şi pedeapsa complemetară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit a şi b Cpen pe o perioadă de 3 ani în sarcina inculpatului COSTRĂŞ IORDACHE
În 29 iunie 2015 a fost publicată decizia prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit, foarte clar, că „mandatul încetează în ipoteza condamnării la o pedeapsă privativă de libertate, iar nu în ipoteza executării pedepsei privative de libertate. Cu alte cuvinte, dispoziţiile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 (e) condamnarea, prin hotărâre judecătorească rămasă definitiva, la o pedeapsa privativă de libertate;) vizează pedeapsa aplicată, iar nu modul de executare a pedepsei aplicate”.
Ba mai mult în acest caz devine incidentă și prevederea art. 15 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 393/2004 (g) pierderea drepturilor electorale;)
Există distincţie între condamnare la o pedeapsă privativă de libertate şi modalitatea de executare. Aceasta din urmă produce efecte numai în faza executării, dar condamnarea efectivă s-a făcut prin aplicarea pedepsei închisorii.
Amânarea aplicării pedepsei este o măsură de individualizare a pedepsei. Ea este o instituţie pe care instanţa de judecată o poate utiliza pentru a sancţiona infractorii mai puţin periculoşi faţă de care aplicarea unei pedepse este inoportună şi are rolul de a umple, într-un fel, golul lăsat în Noul Cod penal prin abandonarea reglementării suspendării condiţionate a executării pedepsei (suspendarea simplă).
Această amânare a aplicării pedepsei constă în posibilitatea (facultatea) acordată judecătorului de a stabili o pedeapsă pentru persoana care a comis una sau mai multe infracțiuni, pe care, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, o poate amâna (mai riguros, suspendă) până la împlinirea termenului de supraveghere.
Termenul amânare apare ca relativ impropriu[*], deoarece în limbajul obișnuit acesta ar avea accepțiunea de prorogare, respectiv de aplicare și, implicit, de punere a pedepsei în executare la un moment ulterior, ceea ce înseamnă că în viitor pedeapsa ar trebui să se execute, atât timp cât este amânată aplicarea.
[*] Amânarea este o acțiune ce presupune prorogarea activității vizate pentru un moment ulterior, ceea ce înseamnă că o pedeapsă amânată ar trebui ulterior aplicată și, implicit, execuată. Or, efectul principal al amânării aplicării pedepsei este stingerea executării acesteia, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
În realitate pedepasa stabilită este de iure suspendată condiționat, în sensul că nu se va mai aplica în viitor dacă vor fi realizate condițiile stabilite de lege.
trebuie avută în vedere și
Decizia nr. 536/2016 referitoare la admiterea obiecției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, text publicat în M.Of. al României, în vigoare de la 21 septembrie 2016.
a) CCR a distins, subtil, între natura deciziei Justiției privind alesul (condamnare sau achitare) și modul de individualizarea pedepsei. Această distincție se opune “banalizarii” condamnarii de către aleși (si ce daca e condamnat, că e “doar” cu suspendare, cu amânare…), si pastrează greutatea deciziei Justiției: condamnat, deci vinovat!
citez:
“Modalitatea de executare a pedepsei aplicate de către instanţa judecătorească nu este decât un mijloc de individualizare a executării pedepsei, care, deşi are un impact direct, negativ asupra activităţii alesului local dacă pedeapsa trebuie executată în regim de detenţie, întrucât este doar o consecinţă a condamnării, ea vizează indirect valoarea protejată, respectiv integritatea alesului local”
b) Ca urmare, dacă e vinovat, alesul a afectat (prin fapta condamnata) o valoare fundamentală garantată de Constitutie. CCR s-a referit în motivare la valoarea dreptății, din moment ce pomenește de art. 1 alin. 3 din Constituție.
c) CCR trateaza și problema valorii “sociale” a condamnării și vorbește despre impactul “social” al unei decizii care îl arată pe ales ca vinovat în fața legii. Această înseamnă că Justiția nu are doar valoare punitivă, ci și valoare socială.
citez:
“Curtea a reţinut că, prin instituţia încetării de drept a mandatului aleşilor locali în cazul unei condamnări penale la o pedeapsă privativă de libertate, valoarea socială protejată este integritatea persoanei care deţine mandatul şi exercită demnitatea publică pentru care a fost aleasă”
d) Dacă a afectat o valoare fundamentală, înseamnă că alesul nu mai întrunește condiția necesară ocupării unei funcții publice, anume integritatea.
citez:
“Constatarea ilicitului penal printr-o hotărâre judecătorească definitivă înlătură prezumţia de nevinovăţie a persoanei acuzate şi plasează prin ea însăşi alesul local în afara cadrului legal de exercitare a funcţiei“
e) Urmarea: un condamnat (chiar cu amânare) nu mai poate invoca … amânarea ca și cum ar fi achitare și nu mai are dreptul de a ocupa o funcție publică, întrucat i s-a înfrant prezumția de nevinovație și s-a dovedit lipsa lui de integritate.
Și asta e valabil cât timp ține amânarea, plus perioada de încercare stabilită de Justiție.
f) Decizia se refere la primari și la presedinții de CJ, însa CCR o extinde, de fapt, în mod implicit, asupra tuturor alesilor și numiților, indiferent de funcția ocupată:
“[…] dovedeşte o distincţie aleatorie şi arbitrară pe care legiuitorul o realizează cu privire la infracţiuni dintr-un domeniu reglementat unitar, care protejează valori sociale identice sau similare; pe de altă parte, creează privilegii pentru persoane care exercită atribuţii de putere publică – consilieri locali şi judeţeni – şi care, alături de primari şi preşedinţi de consilii judeţene, se încadrează în aceeaşi categorie juridică a aleşilor locali, dar cărora nu li se aplică sancţiunea încetării de drept a mandatului”.
Pentru a fi foarte clari, decizia CCR arată că și “condamnarea cu amânare” este tot consemnarea unor fapte contrare legii, doar că nu o execuți în penitenciar, ci în libertate.
Amânarea aplicării pedepsei reprezintă o măsură alternativă la pedepsele privative de libertate, care presupun ca o persoană care a săvârşit o infracţiune să nu mai fie expusă la nocivitatea mediului penitenciar, pentru a nu fi influenţată în conduita viitoare de experienţa infracţională a altor infractori și să poată să continue să trăiască în condiţii de libertate, la fel ca şi până în momentul condamnării.
***
Repet, măsura amânării aplicării pedepsei este un mijloc de individualizare a pedepsei fiind în acelaşi timp şi una dintre soluţiile pe care instanţa de judecată le poate pronunţa în rezolvarea acţiunii penale.
***
Mai mult decât atât, fiind condamnare, chiar cu amânare, va fi înregistrată în cazier.
Legea nr. 290/2004
ART. 9*)
În ceea ce priveşte persoanele fizice, în cazierul judiciar se înscriu date privind:
a) pedepsele, măsurile de siguranţă şi educative, pronunţate prin hotărâri judecătoreşti definitive;
b) renunţarea sau amânarea aplicării pedepsei, începerea, întreruperea şi încetarea executării pedepselor şi a măsurilor educative, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, înlocuirea, eşalonarea şi achitarea amenzii penale;
Lit. b) a art. 9 a fost modificată de pct. 2 al art. 69 din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.
Aceasta înseamna că în cazierul judiciar se încriu date privind amânarea aplicării pedepsei. Aceste mențiuni se scot din evidenta doar dacă au trecut 2 ani de la data când s-a pronunţat o hotărâre definitivă de amânare a aplicării pedepsei şi doar dacă nu s-a dispus revocarea sau anularea amânării aplicării pedepsei conform Codului penal.
Un argument în plus îl reprezintă prevederile similare din legislație:
EXEMPLE
1. Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi activităţii notariale
Art. 40 (1) Calitatea de notar public încetează:
f) când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea sau amânarea aplicării pedepsei pentru săvârşirea unei infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul ori pentru săvârşirea cu intenţie a unei alte infracţiuni.
2. Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor
Art. 65 (1) Judecătorii şi procurorii sunt eliberaţi din funcţie în următoarele cazuri:
f) condamnarea şi amânarea aplicării pedepsei dispuse printr-o hotărâre definitivă;
***
O interpretare contrară demiterii primarului (pierderea funcției) ar compromite însăși ideea de «Egalitate în faţa legii», cunoscută, de asemenea, ca egalitate juridică.
Acesta este principiul că fiecare fiinţă umană independentă trebuie să fie tratată în mod egal de lege (principiul izonomiei) şi că toţi oamenii sunt supuşi aceloraşi legi. Prin urmare, legea trebuie să garanteze neprivilegierea sau nediscriminarea de către autorităţi a niciunui individ sau grup de indivizi.
Egalitatea în faţa legii este unul dintre principiile de bază ale liberalismului. Acest principiu rezultă din întrebările importante şi complexe referitoare la egalitate, echitate şi justiţie. În 1894, scriitorul Anatole France a spus că, „în egalitatea ei maiestuoasă, legea interzice deopotrivă bogaţilor şi săracilor să doarmă sub poduri, să cerşească în stradă şi să fure pâini”.
Credinţa în egalitatea în faţa legii este numit egalitarism juridic.
Articolul 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (DUDO) prevede că „Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au, fără nici o deosebire, dreptul la o egală protecţie a legii.”
Constituția României la Art. 16 – Egalitatea în drepturi
(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
Prin amânarea aplicării pedepsei, infractorul, pe parcursul termenului de supraveghere, trebuie să respecte măsurile menţionate şi să execute obligaţiile stabilite de instanţă. Aşadar, măsurile de supraveghere sunt stabilite prin lege şi ele sunt impuse de drept persoanei faţă de care se dispune amânarea aplicării pedepsei.
Măsurile de supraveghere au rolul de a institui un control general asupra activităţilor persoanei faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, fiindu-i supravegheate deplasările, eventualele schimbări de domiciliu sau de loc de muncă, precum şi mijloacele de existenţă.
Obligaţiile ce au fost instituite de instanţă au rolul de a adapta acest regim de supraveghere la specificul cauzei şi la persoana infractorului, fiind puse la dispoziţia instanţei multiple posibilităţi de a configura un regim de supraveghere cât mai eficient, în acord cu circumstanţele concrete ale speţei.
La amânare, instanţa stabileşte o pedeapsă în concret (amendă sau închisoare de cel mult 2 ani), iar apoi amână aplicarea acesteia – în acest sens, art. 83 alin. (1) lit. a) C. pen. vorbeşte despre ”pedeapsa stabilită”.
***
Pedeapsa este una din instituțiile fundamentale ale dreptului penal. Pedeapsa este o măsura de costrângere și un mijloc de reeducare a celui condamnat, ea având un caracter coercitiv și altul cumulativ. Prin executarea pedepsei se urmăreste formarea unei atitudini corecte față de munca, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
Renunţarea şi amânarea NU reprezintă soluţii de CONDAMNARE, ci alternative la pedepsele privative de libertate şi se aplică numai persoanelor fizice majore.
Atât renunţarea la aplicarea pedepsei, cât şi amânarea aplicării pedepsei sunt două instituţii introduse pentru prima oră în legislaţa noastră, prin intrearea în vigoare a Noului cod penal. Acestea sunt prevăzute în Capitolul V – Individualizarea pedepselor, alături de circumstanţele atenuante, agravante, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi liberarea condiţionată.
În noua reglementare, renunţarea la aplicarea pedeapsei şi amânarea aplicării pedepsei reprezintă două măsuri alternative la pedepsele privative de libertate, care presupun ca o persoană care a săvârşit o infracţiune să nu mai fie expusă la nocivitatea mediului penitenciar, pentru a nu fi influenţată în conduita viitoare de experienţa infracţională a altor infractori sau să poată să continue să trăiască în condiţii de libertate, la fel ca şi până în momentul condamnării.
Plecând de la ordinea enumerării acestor soluţii în Cod, distingem între instituţia renunţării la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Instituţiile sunt concepute într-o succesiune progresivă, după cum urmează:
la renunţarea la aplicarea pedepsei, instanţa nu stabileşte o pedeapsă – unicul element legat de pedeapsă este cel privind maximul special prevăzut de lege. Aşadar, în acest caz pedeapsa nu este individualizată judiciar între minimul şi maximul prevăzut de normă.
la amânarea aplicării pedepsei, instanţa stabileşte o pedeapsă în concret (amendă sau închisoare de cel mult 2 ani), iar apoi amână aplicarea acesteia. Cu alte cuvinte, pedeapsa a fost individualizată judiciar de instanţă, între limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege.
la suspendare sub supraveghere, instanţa stabileşte o pedeapsă şi o aplică, dar suspendă executarea pe durata teremenului de supraveghere. Din perspectiva dreptului procesual penal, aceasta este singura ipoteză dintre cele tratate în care se va pronunţa o hotărâre de condamnare.
Astfel, renunţarea şi amânarea nu reprezintă soluţii de condamnare, ci alternative la pedepsele privative de libertate şi se aplică numai persoanelor fizice majore.
PNL face exact ce a facutr si PSD: da abuziv afara directorii de institutii, ii baga la butoane pe oamenii lor, care au avut grija in ultimii ani sa cotizeze la partid, pe cei cu probleme penale ii ajuta sa le fie viata mai usoara si sa uite votantii magariile pe care le-au facut. Nimic nou! Aceleasi metehne, doar ca s-a inversat actorii. Pt. cat timp?
Condamnarea exista si trebuie respectata legea. Primarul ar trbui de indata demis de catre Prefect. Mai grav este ca doamna Secretar a Com Magura, refuza sa respecte legea si sa trimita catre Prefect referatul de demitere al Primarului. Acesta din urma nu se va sesiza din oficiu si in felul acesta PNL Bacau nu se deosebeste cu nimic de PSD. Isi protejeaza penalii si chiar o sa-i sustina in continuare.