Prin tăieri, pomii rodesc în fiecare an

Dr. ing. FLORIN ACATRINEI
producător pomi altoiți
www.pomaltoi.ro

Dacă am format coroana corect, pomii de vigoare medie, plantaţi ca vargă, în anii 3-4 de la plantare intră pe rod. Aşadar trecem la etapa următoare în care trebuie să reglăm încărcătura de rod, urmărind totodată finalizarea formei de coroană propusă.
Tăierile de rărire şi fructificare au ca scop: menţinerea formei şi volumului coroanei pentru a se încadra în spaţiul stabilit pentru fiecare pom astfel încât să utilizeze la maximum lumina şi hrana; menţinerea unui echilibru între creştere şi rodire care să asigure calitatea fructelor, rodirea an de an şi să întârzie fenomenul de îmbătrânire a pomilor. Intervenţiile folosite sunt schimbarea poziţiei ramurilor şi tăierile. După intrarea deplină pe rod, ponderea revine tăierilor.
Menţinerea formei şi volumului coroanei se realizează prin: reechilibrarea tuturor elementelor scheletului (etaje, şarpante şi subşarpante) prin schimbări de poziţie, suprimări, reducţii şi scurtări; limitarea inălţimii pomilor şi evitarea îndesirii coroanei utilizând suprimarea ramurilor cu poziţie verticală de pe şarpante şi plafonarea la înălţimea propusă; eliminarea ramificaţiilor suplimentare apărute pe şarpante; suprimarea ramurilor lacome şi concurente a celor bolnave şi a celor atârnânde. De reţinut că limitarea înălţimii pomului nu se face prin scurtarea tuturor elementelor la înălţimea propusă, ca o tundere de gard viu. Creşterile anuale scurtate, mai ales cele aflate în partea superioară a coroanei, vor determina creşteri mai puternice. Se intră astfel în acel cerc vicios: creşteri lungi scurtate puternic dau creşteri şi mai lungi care iar se vor scurta şi ele vor creşte şi mai puternic. Acestea consumă din seva elaborată în detrimentul rodului şi vor determina formarea unor creşteri puternice în vârf, care vor umbri restul coroanei. Subliniez faptul că plafonarea coroanei se face prin suprimări totale a ramurilor anuale, nu prin scurtări.
Prin lucrările de tăiere asupra ramurilor de schelet, acestea au efect şi asupra echilibrului dintre creştere şi rodire. Un pom se află în echilibrul dintre creştere şi rodire atunci când lăstarii de prelungire în prima parte a perioadei de rodire a pomilor au o lungime de 40-50 cm. În partea a doua a perioadei de rodire (spre bătrâneţe) aceste creşteri scad la 10-20 cm şi este necesar să se intervină cu tăieri mai severe pentru stimularea creşterilor.
Tăierile de fructificare-sunt intervenţii asupra ramurilor de semischelet şi de rod cu scopul normării încărcăturii de rod. Normarea încărcăturii de rod se face în funcţie de vigoarea de creştere (lungimea medie a creşterilor anuale). La vigoare mică de creştere, sub lungimile normale amintite anterior, se lasă încărcătura mică de rod, prin eliminarea ramurilor de rod. Rod mai puţin determină creşteri vegetative mai lungi. Când pomul are vigoare mare de creştere se va păstra încărcătură cât mai mare de rod, rodul va înfrâna lungimea de creştere a lăstarilor.
Tăierile de fructificare în general sunt determinate de vârsta pomului, vârstă care este legatî de ponderea dintre cele două elemente: creştere şi fructificare.
La pomii tineri, la început de rodire, se urmăreşte: garnisirea ramurilor de schelet cu ramuri de semischelet şi de rod, tăierile sunt minime pentru a tempera creşterile şi menţine cât mai multe ramuri de rod. Se elimină ramurile la inelul de creştere (suprimare).Nu se vor lăsa cioturi, deoarece efortul pomului de acoperire cu calus este foarte mare, iar dacă din aceste cioturi nu pleacă lăstari lacomi, prin ele nu circulă seva, se usucă iar zona uscată pătrunde spre ramura purtătoare, rămân răni necalusate care pot fi infectate de cancerul de scoarţă al pomilor. Ramurile de semischelet vor fi amplasate pe ramuri de schelet la distanţe de 30-50 cm de o parte şi de alta şi vor fi pline cu ramuri de rod.
La pomii ajunşi în perioada de rodire maximă, tăierile de fructificare urmăresc normarea rodului şi reintinerirea ramurilor de semischelet şi de rod. Astfel, ramurile de semischelet de 3-4 ani se reduc la 1/3 din lungime dacă sunt lungi şi subţiri iar dacă nu este încărcătură mare de muguri de rod pe pom, se reduc la ½ sau mai puţin. Ramurile de semischelet mai groase, bine plasate şi pe care circulă bine seva sunt păstrate întregi şi se normează numărul ramurilor de rod de pe ele. Ramurile de rod cu multe ramificaţii (vetrele de rod) sunt reduse la 2-3 ramuri de rod, cele mai apropiate de ramura care le poartă.
La sfârşitul tăierii, raportul va fi de 2-3 muguri vegetativi /1 mugure de rod.
Tăierea de fructificare este riguroasă când pomul are o încărcătură mare de muguri de rod (se aşteaptă anul cu producţie în cazul periodicităţii de rodire) şi sunt foarte sumare când încărcătura de rod este mică.
La pomii trecuţi de rodirea maximă se urmăreşte reînoirea ramurilor de semischelet şi de rod, se elimină cioturile, porţiunile golite alungite şi degarnisite, se apropie rodul de ramura de schelet.