O buza de primavara atirna peste dealurile Odobestilor, la jumatatea saptaminii trecute. Iti venea sa uiti si de iarna care nu prea a fost, dar si de raceala din toate cele. Pentru a nu mai aminti de criza economica! Daduse un soare parsiv printre nori, de credeai ca de-acum e gata cu toate relele, fie din propria viata, din economia nationala sau din politica.
Mirosea, oricum, a primavara la Odobesti, desi vintul batea dusmanos, in ciuda gazdei noastre, inginerul Gica Pislaru, consultantul agricol zonal, care ne-a chemat la o demonstratie de plantari si de taieri la pomi, facuta de un doctor in meserie, inginerul Florin Acatrinei, de la Oficiul Judetean de Consultanta Agricola. Baiat subtire, inginerul Pislaru, pus la costum si cravata, cu geaca grosuta lasata la caldura, in masina, a indurat, stoic, atmosfera odobesteana. Altfel, bine organizat, cu sprijinul gospodarilor din comuna si chiar a primarului Ionel Galatanu, a facut tot posibilul ca o mina de pomicultori de ocazie, care cerusera sa stea de vorba cu un specialist, sa vada pe viu ca pomii se planteaza si se curata numai dupa cum scrie carte daca vrei sa ai si ceva recolta.
„Asa trebuia sa plantez si eu!”
Mina de oameni cu care trebuia sa ne intilnim s-a facut un grup si mai numeros imediat dupa ce am ajuns la locul faptei, in curtea vilei lui Eugen Sicu, unde o livada tinara era deja pusa pe picioare. Frumoasa gospodaria familiei Sicu si curata ca un pahar, desi abia in constructie! Pe o palma de teren, am vazut si pomi si vita de vie si, evident, flori. Cu gazda noastra alaturi, am si intrat in miezul problemei, cu „elevii” de ocazie ciotca in jur. Inginerul Acatrinei isi trage fesul negru pe cap si aduna lumea in jurul unei gropi proaspat sapate. Le explica, inginereste, dar pe intelesul tuturor, cum faci groapa si cum alegi pamintul scos din ea, cel negru si bun de cel argilos, cum faci terciul pentru protectia radacinii pomului, cu sfinta balega de vaca in el, apoi cum fasonezi radacinile si cum pozitionezi pomul, dupa directia din care bate vintul si dupa nodul de altoire. Toti, cu primarul in frunte, nu scot un cuvint. Abia la urma, proprietarul livezii are puterea sa recunosca: „Ei, cam asa trebuia sa plantez si eu”, iar primarul Galatanu isi propune sa aplice imediat, acasa, ce a invatat, sa nu uite lectia de pomicultura. Livada se vede, astfel, cu alti ochi.
Lectia incepe de la formarea pomului
Pentru lectia de taiere la pomi invitatia a venit de la un alt gospodar, Mihai Agrigoroaiei. Are, si el, o palma de livada, in spatele celei a lui Sicu. Infiintata de citiva ani. Nici n-a clantanit bine foarfecele de curatat pomi in mina inginerului Acatrinei, ca asistenta s-a si pus pe intrebat. Cum se curata un pom batrin, sa-l aduci la o stare mai buna, sa-i mai lungesti viata citiva ani? Cum e mai bine sa dai, unui pom, forma de rod: cupa, palmenta sau spindel? Cum si cit trebuie sa sapi la radacina pomului si cit ingrasamint trebuie sa-i dai? Florin Acatrinei trece la treaba linga un pom tinar, dar cam scapat din foarfece. Lectia incepe de la formarea pomului, de tinar, de la orientarea sarpantelor. Mai bine de douazeci de perechi de urechi si tot atitea de urechi erau focalizate intr-o singura directie. La nea Agrigoroaiei in livada ai ce vedea: si meri si peri, dar si pruni si nuci, pina si alun si cite altele. Si, uite asa, trecem de la mar la par, de acolo, la un prun, apoi la un visin, iar cineva nu se lasa pina nu corectam „sever” si un mar scapat din foarfece, crescut cam buiestru. N-au durat zece minute si alaturi de mar au ramas citeva crengi groase, numai bune pentru foc. Am fost la multe astfel de demonstratii organizate de OJCA prin satele bacauane, dar rar mi-a fost dat sa vad atita interes real pentru pomicultura facuta ca la carte. Gazda, inginerul Pislaru s-a cam scuzat ca puteau fi mai mulkti invatacei, dar, vorba primarului, vorba se duce din gura in gura si tot e bine. La care inginerul a mai incheiat un nasture la veston, a mai ridicat nodul la cravata si a inteles ca lectia tot si-a atins scopul. La toamna vom veni, evident, sa vedem si roadele.
Lasă un răspuns