Florentin RADU
Așteptam de multă vreme să se mai anime nițel viața prin țară. Parcă prea rămăsesem leșinați de lenea căpătată în minivacanța de Paști. Prin urmare, declarațiile premierului Ponta vizavi de proprietățile ilicite care ar trebui confiscate parcă au venit ca un câștig consistent la loto. Pentru că, să recunoaștem, subiectul le-a cam dat foc minților multora de pe la noi. Adică, toate ca toate, dar când vine vorba de ce-i al românului, chiar dacă aici e vorba doar de ce-au furat de pe oriunde penalii noștri, ei bine, atunci nu mai e loc de întors tractorul, explodează tot. S-a văzut asta și la eșecul politic al PDL, care cred că ar mai fi putut tâmpi lumea încă patru ani. Numai că, în cazul pedeleilor, dezastrul s-a iscat tocmai pentru că s-a umblat la buzunarele românului, și nu ale oricui, ci ale ăluia de rând. Adică, ale celor care, de fapt, au dus în spinare criza.
Cred cu insistență că recesiunea economică s-ar fi terminat de multă vreme sau, oricum, ar fi fost mult mai blândă cu noi toți, cu condiția să fi fost cu adevărat solidari, nu cum mimase Boc. Adică, să tragem la căruță toți, de la vladică la opincă, și nu doar prostimea. Acum, sincer, văd oarecum justificată aserțiunea premierului vizavi de confiscarea proprietăților obținute ilicit, în condițiile în care, s-a văzut, nu prea s-au găsit soluții la marile evaziuni, nici măcar mergând pe varianta legală, a justiției.
Îmi vin în minte tunurile de sute de miliarde pe care de decenii le tot dau toți penalii, autohtoni și cei pripășiți de prin Asia mică deopotrivă, turcaleții, arabii și ciobănașii neaoși răsăriți de te miri unde. Îmi amintesc și de mafia imobiliară îmbogățită de la Timișoara, de cei de pe-acolo care au făcut varză dintr-un oraș mustind a istorie, cu sute de clădiri de o valoare inestimabilă pierdute pentru totdeauna. Dar și de drumurile noastre asfaltate cu milioane de euro kilometrul și care, după nici un an, ajung mai rău decât înainte de a le reface. Și de băieții deștepți din energie, de averile construite din afacerile piramidale gen Caritas, FNI sau Argus, de averile miliardarului de la Pipera, de sute și sute de tâlhari care și-au sporit averile din pseudoprivatizări, devalizări, avalizări sau din falimente răsunătoare, de companiile naționale mulse de miliarde și miliarde de euro timp de decenii. Cred, în prostia mea, că la astfel de proprietăți se referea premierul Ponta.
Mă gândesc că numai așa mai putem spera la un progres vizibil, ajungându-se să se facă mult mai ușor exproprierile când va veni vorba să se construiască, bunăoară, o autostradă sau nu știu ce uzină de făcut habarnam ori ceva cu o importanță strategică reală. Și nu doar progres, ci și ordine, respetul față de lege. Pentru că sunt convins că dacă le vor fi confiscate mașinile ălora care gonesc cu sute de kilometri la oră prin orașe sau sate fără să le pese de riscurile ce pot apărea, doar așa îi vor responsabiliza cât de cât. Așa s-a procedat peste tot în lumea civilizată: s-a apelat la constrângerile de genul amenzilor foarte mari, a sechestrelor, a confiscărilor, a legislației care să fie respectată și pusă în aplicare. Altfel, dacă fiecare face cum îi taie capul, fără să-i pese că ar putea plăti în vreun fel pentru neghiobiile lui, se poate ajunge la mai rău decât acum. Aș prefera, însă, ca toate aceste măsuri să fie făcute, atenție!, cu mare prudență și mai ales cu înțelepciune. Proprietatea nu-i un moft. Altfel, tare mi-e teamă că actuala guvernare, cu tot ce înseamnă ea, va avea aceeași soartă ca a PDL.
Lasă un răspuns