Poale lungi și minte scurtă
Fetița mamei cea cuminte are cam 15 – 16 ani și într-o zi de sărbătoare ședea culcată pe o bancă, în brațele prietenului ei, pe aleea principală din parcul Cancicov. Imitau alte perechi de îndrăgostiți, dar aceasta alesese părțile mai puțin umblate ale atrăgătorului loc băcăuan de agrement. Ce gogoși le-o fi servind juna, părinților, este greu de ghicit, dar se pare că pe dumnealor nu prea îi interesează calitatea acestora, bazîndu-se pe sinceritatea acesteia încă de pe cînd era la grădiniță și școala generală. E-hei, da’ cîte nu s-au tot schimbat de-atunci!…
Mă aflam pe o altă bancă, vizavi de cea pe care hulubașii noștri se giugiuleau de mai mare dragul, absenți total la ceea ce se petrecea în jurul lor, de parcă s-ar fi aflat undeva, într-o cameră feriți de ochii și de gura lumii. Pentru ei nu existau zecile de oameni ce treceau la doi metri de ei! Lipsiți total de prejudecăți, sau de cel mai elementar bun-simț? La un moment-dat, fata, cu picioarele spînzurate pe speteaza băncii, își trage pantalonii mai jos de genunchi, ia o mînă a băiatului, puțin jenat, pentru a-i mîngîia pielea dezvelită, albă, nebronzată. Un adevărat ritual de incitare a partenerului. Dacă o astfel de inițiativă a fetiței se petrece în văzul atîtor oameni, mulți dintre ei de vîrste mai coapte, mă întreb unde poate ajunge această hîrjoneală dacă ar fi singuri-singurei, cu simțurile răscolite la maxim? Sigur că nu este greu de ghicit!
Cine suportă, la urma-urmei, posibilele consecințe ale unei relații prea intime? Cum cine? Fetița mamei cea… cuminte, așa cum ni se relatează, aproape zilnic, despre tinere disperate, purtătoare ale fructului dragostei cu nesăbuință.
Pe cine să-i facem răspunzători? Părinții, școala, concepțiile sociale de viață ale mileniului III? Adolescentele învață, astăzi, cum se folosesc anticoncepționalele, iar băieții – prezervativele. Cu ani în urmă așa ceva nu îndrăzneau nici mamele să le spună fiicelor (poate nici acum), ori tăticii să le arăte odraslelor cum se folosesc „drăciile alea”.
Ar trebui ca nici părinții, dar nici fetele, să nu uite un adevăr gol-goluț: aproape orice tînăr va da bir cu fugiții atunci cînd iubita lui îl va anunța că va fi tată. Toate declarațiile de „dragoste pînă la moarte” se vor preface într-un fum ce se va ridica spre cerul albastru. Din păcate, și părinții băiatului devin, în cele mai multe cazuri, complici prin indiferență la fuga de răspundere a odraslei lor. Și atunci, fetița mamei, după ani și ani, se va căsători cu un alt tînăr sau cu unul mai…răscopt, ce îi va face viața un calvar, cu scene de gelozie și cuvinte de reproș pentru „zburdălniciile” din tinerețe. Traume sufletești, cu atîtea întrebări fără răspuns! (Nicu Teodoru, pensionar – Bacău)
Lasă un răspuns