Dreptul la muncă este la discreția patronilor, cu toate că legislația în materie îl protejează. Numeroase firme cu capital privat sînt rezervate, sau pur și simplu refuză să angajeze persoane care au depășit vîrsta de 40 de ani, ceea ce face ca rata șomajului să se mențină ridicată. Cauzele acestor atitudini trebuie căutate atît în mentalitatea angajatorilor, cît și în lipsa de fermitate în aplicarea măsurilor legale. Cum vedeți rezolvarea acestor probleme cu grave consecințe sociale?
Eugen Leonte, 49 de ani, inginer: „Această situație trebuie reglementată printr-un act normativ. Dacă stăm bine și ne gîndim, practic este o discriminare. Părerea mea este că, persoanele care au vîrste peste 40 de ani ar trebui să fie mai căutate pentru a fi angajate, pentru că au acumulat mult mai multă experiență decît persoanele mai tinere”.
Lili Bîtleanu, 45 de ani, terapeut: „Nu mi se pare corect. De ce? Persoanele peste 40 de ani nu mai sînt apte de muncă? Chiar aș vrea să-mi răspundă un patron. Nu e bine. Pare a fi o discriminare”.
Camelia Gălățeanu, 36 de ani, confecționer: „La 40 de ani mai poate fi solicitat; ba, chiar e bun de muncă la această vîrstă”.
Lucica Sascău, 24 de ani, croitoreasă: „Nu prea știu ce să vă spun; dar cred că ar trebui angajați pentru că sînt și ei oameni și trebuie și ei să trăiască. În plus, la 40-50 de ani sînt, încă, apți de muncă. Au și ei nevoie de bani, ca noi toți”.
A consemnat Geanina ISTRATE
Lasă un răspuns