Pentru creștinii ortodocși, pelerini pe la locurile sfinte sau iubitori ai valorilor spirituale românești luni, 5 august, va fi o zi deosebită: ziua de prăznuire a Sfântului Ioan Iacob Hozevitul. S-a născut la 23 iulie 1913 în satul Crăiniceni, pe malul Prutului. Din botez i s-a dat numele de Ilie. În septembrie 1920, Ilie Iacob a început să urmeze școala primară la Crăiniceni. Din anul 1924, rămânând singur pe lume, a fost luat în casa unchiului său, care i-a purtat de grijă până la intrarea în mănăstire. A fost trimis să învețe, mai întâi la Gimnaziul „Mihail Kogălniceanu” din Lipcani, apoi la Liceul „Dimitrie Cantemir” din Cozmeni. În anul 1932 și-a susținut examenul de bacalaureat la Cernăuți. În 1933, când a împlinit 20 de ani, a intrat în mănăstirea Neamț. În dorința unui loc mai liniștit, a plecat în Oltenia, la mănăstirea Turnu. După câteva luni a fost chemat în armată și a fost repartizat să îngrijească bolnavii. Întors la mănăstirea Neamț, a fost numit bibliotecar, iar la 8 aprilie 1936 a fost uns în monahism și a primit numele de Ioan. În noiembrie 1936 a plecat să se închine la Locurile Sfinte și a rămas la mănăstirea Sfântul Sava, situată pe malul Iordanului. Acolo, cuviosul Ioan a trăit opt ani, după care a fost numit egumen al schitului românesc de la Iordan. A păstorit schitul timp de 5 ani, până în 1952, când, fiind bolnav, a renunțat la stăreție și s-a retras la mănăstirea Sfântul Gheorghe Hozevitul, situată la apus de Ierihon, pe Valea pârâului Horat, în preajma căruia a trăit și Sfântul Prooroc Ilie. Doritor de liniște, cuviosul Ioan Iacob și-a mutat locuința într-o peșteră, în care s-a nevoit timp de opt ani. La 5 august 1960, la doar 47 de ani, cuviosul Ioan Iacob s-a mutat la Domnul. După 20 de ani, trupul său, rămas în peșteră, a fost găsit întreg și neatins de nici o stricăciune. La 20 iunie 1992, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul sfinților.
Lasă un răspuns