Raluca&Serafino, o botosaneanca si un sicilian care au ales Bacaul

– s-au cunoscut in urma cu cinci ani pe meleaguri siciliene si s-au iubit de la prima vedere – acum doi ani si jumatate, din rodul iubirii lor s-a nascut Giorgio Alexandru, iar in aprilie anul trecut, toti trei, s-au mutat in Bacau, unde au inceput, cu pasi marunti si si-au dezvoltat cu ambitie, propria afacere – indragostiti de Bacau si de bacauani, tinara familie spera din tot sufletul sa nu aiba motive sa mai plece de aici, vreodata

Raluca Chelariu, 28 de ani, este de loc din Botosani, oras in care a trait pina in decembrie 2003, cind s-a hotarit sa ia calea strainatatii, in cautarea unui loc de munca. Destinatia aleasa a fost Sicilia. Printr-o cunostinta, isi rezolvase acolo doar gazda, unde planuia sa stea o perioada relativ scurta, pina isi gaseste un serviciu, pentru a-si putea permite apoi, o chirie undeva. Destinul i-a fost insa, conturat intr-un cu totul alt fel decit planuise ea, iar asta inca din prima clipa in care a calcat pe pamint sicilian. Pentru ca, in gara, avea sa constate imediat, o astepta nu doar gazda, ci, in aceeasi persoana, si marea ei iubire, Serafino, pe atunci in virsta de 36 de ani. „A fost, cert, dragoste la prima vedere. N-am avut insa, curajul, de a o marturisi. Dupa patru zile, mi-am luat inima in dinti si am invitat-o la o cafea”, ne-a povestit vadit emotionat, Serafino. Asa a inceput povestea lor. „Mi-a aratat marea si toate locurile frumoase din zona, care m-au fascinat. De atunci am ramas impreuna”, povesteste si Raluca.

Impreuna, la sere

Totul a venit, apoi, de la sine. Ajutata de Serafino, Raluca a pornit in cautarea unui loc de munca. Dupa citeva incercari esuate – „Nu exista patron pe masura harniciei ei!”, spune afectuos sicilianul – acesta a hotarit sa-i devina, pe linga partener de viata, si angajator. Proprietar de sere cu legume, Serafino i-a propus Ralucai sa-l ajute la intretinerea lor. „Am lucrat impreuna aici, citiva ani, cot la cot. Cind lucrezi intr-un mediu afectuos, parca ai si mai mult spor”, zice tinara. In urma cu doi ani si cinci luni, avea sa vina pe lume, tot din afectiune, si nazdravanul Giorgio Alexandru. „Am tinut sa aiba si nume italian si nume romanesc. E sufletul nostru si desigur si prioritatile noastre sint acum altele, indreptate spre a-i asigura un trai si un viitor cum se cade”, marturiseste Raluca. Astfel, au inceput cei doi, o echipa de invidiat, sa se gindeasca la dezvoltarea propriei afaceri. Desigur, cu ajutorul prietenilor, fara de care, spun ei, nu ar fi reusit atit de multe in timp atit de scurt.

Destinatia – Romania, Bacau

„Un prieten de-al lui Serafino, actualmente si asociat, s-a gindit sa deschidem o fabrica de elemente pentru ladite de recolta. La ideea si cu sprijinul unei alte amice, de data aceasta de-a mea, am ajuns apoi, aici, in Bacau, pentru ca aici este lemn”, schiteaza Raluca, drumul venirii lor in Romania, orasul Bacau. Mutarea a avut loc in aprilie 2008. Botosaneanca si sicilianul au inchiriat un apartament si s-au apucat, cu zel, de investit, in micuta, dar eficienta lor fabrica de elemente pentru ladite, situata pe strada Brindusei, in cartierul CFR. De dimineata pina seara, cei doi, impreuna cu alti sase oameni, lucreaza umar, la umar la utilaje si fabrica materialul pe care apoi il trimit partenerilor din Italia. „Oamenii ne-au venit in fabrica, aproape singuri. Erau proapsat disponibilizati si auzisera ca s-a deschis o noua fabricuta unde ar putea munci. Au fost mai multi la inceput, acum avem sase salariati”, spune Raluca. Acum, in vreme de criza, nu stau tocmai pe roze nici ei, dar sint optimisti si increzatori ca vor trece peste hop. „Acum e greu, lemnul s-a scumpit mult, iar noi sintem putin in dificultate. Speram sa mearga insa treaba, pentru ca nu am vrea sa mai plecam de aici”, ne-a spus putin ingrijorat, Serafino.

Indragostiti de Bacau

Desi nu cunosteau locurile, si Raluca si Serafino, se declara acum indragostiti de Bacau. „Ma simt aici ca acasa, am gasit oameni foarte educati, prietenosi si se comporta bine. Ne-au ajutat foarte mult, fara sa le cerem si ne-au incurajat extrem. Nu pot vorbi urit despre Bacau sau despre Romania, atit cit am reusit sa o vad”, spune Serafino. Atit cit a reusit sa o vada, pentru ca toate drumurile lor in tara au fost pina acum, in interes de afaceri. A fost insa, fascinat de meleagurile Sucevei, de Brasov si alte zone pe care le-a parcurs. Despre situatia romanilor din Italia, cei doi sustin ca e, intr-adevar, delicata. „Din cauza unora, au multi de suferit. M-am izbit si eu de prejudecata, in cele din urma insa, se fac diferentele intre oameni”, marturiseste Raluca. „Etichetarea” ramine, oricum, unul din ofurile ei. „Nu este corect sa fie toti tratati la fel, din cauza unei minoritati. In timp, speram ca se va rezolva aceasta problema” spune si Serafino. Acum, cind sutele de bacauani plecati la munca in Italia s-au intors acasa pentru concediu, Raluca si Serafino se pregatesc sa plece, pentru doua saptamini, in Italia. „E impropriu zis ca mergem in concediu, pentru ca, printre altele, mergem si pentru a stabili noi contracte. Nu ne permitem inca, sa avem, efectiv, o vacanta. Sper insa, din tot sufletul, sa ajungem macar pentru doua trei zile la mare, acolo”, zice Raluca, iar Serafino, da aprobator, din cap. Desi sint de cinci ani impreuna, nu sint casatoriti, au de gind insa, in viitorul cit mai apropiat, sa o faca.