• băcăuanca, vicecampioană națională de dublu în 2002 și semifinalistă la Campionatul European, spune că visul său este să ajungă între primele 100 de jucătoare din lume • elevă în clasa a XII-a la Liceul Sportiv, Ramona s-a preocupat și de învățătură, dovadă stînd premiul al II-lea luat la sfîrșitul clasei a XI-a
TENIS DE CÎMP: Ramona Husaru este una dintre cele mai titrate practicante ale tenisului de cîmp la ora acuală. Născută în noiembrie 1984 într-o familie cu o situație financiară rezonabilă, s-a apucat de tenis la vîrsta de 7 ani la îndrumararea tatălui său, Petru, fost campion la lupte și antrenor de campioni. Cariera sa în tenis a umat un parcurs ascendent tocmai voinței părintelui (n.r., la o sugestie a actualului director de la Sport Club Municipal Bacău, Dorin Arădăvoaicei) și a banilor de care a dispus și dispune acesta pentru că, altfel, nu ar fi fost posibil acest lucru. În zilele noastre nu se mai poate face nimic fără sprijin financiar iar Ramona a avut această șansă pe care vrea să o fructifice în continuare. Printre cei care s-au ocupat, de-a lungul timpului, de pregătirea sa ca sportivă s-au numărat Radu Orzață, Eugen Lupeș, Relu Damian, Dan Lepădatu și, pentru o mai scurtă perioadă, Constantin Cozmescu, cu prilejul turneelor „challenger” din țară. Rol foarte mare în cariera sportivei l-au avut, cel puțin la pregătirea fizică, antrenorii de atletism Maria Hagimă și Eugen Pereteatcu, preparatorul fizic Simion Blaga și antrenorul de fotbal Mihai Petrovici.
În palmaresul său figurează, începînd de la vîrsta de opt ani, victorii în turnee interne, cele care au pregătit succesele ulterioare: semifinalistă la simplu și la dublu la „naționale”, apoi campioană națională la dublu și vicecampioană la simplu, iar în 2002 campioană la perechi, cu bucureșteanca Simona Matei, și semifinalistă în proba individuală.
Clasată pe locul 780 în topul WTA al jucătoarelor profesioniste de tenis, va participa începînd de pe 26 august la „challenger”-ul de 10 mii de dolari de la Centrul Național din București. Ea va participa atît la simplu cît și la dublu unde va face pereche cu Simona Matei (București). Pînă la concursul bucureștean de săptămîna viitoare Ramona se va pregăti pe terenurile SCM Bacău iar după acesta va participa la turneul de 25.000 de dolari de la Sofia.
– Din toate concursurile la care ai participat pînă acum, pe care îl consideri cel mai bun și de ce?
– Fără doar și poate, turneul internațional de anul trecut de la Odessa, un concurs organizat de ITF (n.r., International Tennis Federation) pe care l-am și cîștigat. A fost cea mai frumoasă competiție din cariera mea pentru că am învins ucrainiencele acasă la ele. Cred că a fost cea mai bună perioadă din viața mea sportivă. Mi-a ieșit totul.
– Care au fost cele mai grele meciuri de la Odessa?
– Toate au fost pentru că sportivele din Ucraina și din Rusia au un stil înîrjit la culme. Sînt în stare să moară cu tine de gît. În plus, eu aveam și publicul împotrivă, eram practic singură. Totuși, opoziția cea mai puternică am întîlnit-o în semifinale și în finală. În penultima fază a concursului am jucat cu speranța numărul unu a tenisului din Ucraina, o sportivă de la Academia de Tenis din Odessa cu mare priză la public și intens mediatizată în presa din țara sa.
– Ce atuuri ai avut atunci de ai trecut și peste adversitatea publicului?
– Mie îmi place foarte mult jocul ofensiv așa că am atacat de cîte ori am putut. Cînd acest lucru nu a fost posibil am mizat pe răbdare și perseverență. Am izbutit pînă la urmă deși calitățile menționate la urmă nu-mi sînt proprii. Aici mai am mult de tras pentru a căpăta constanța și rezistența necesare performanței. Trofeul cucerit la Odessa rămîne cea mai plăcută izbîndă a mea de pînă acum.
Echipament uitat în Germania
– Șirul turneelor internaționale a continuat în 2002. Nu a mai fost nici unul precum cel din Ucraina?
– Anul acesta am participat la zece turnee afară, dar mai am în program cel puțin trei. Rezultatele nu au mai fost la fel ca în 2001 pentru că am urcat la o categorie superioară de vîrstă. Totuși, la Key Biscaine, în Statele Unite, am făcut o figură frumoasă, zic eu. Am venit din calificări și, după ce am mai cîștigat trei meciuri, am ajuns în sferturi de finală. De asemenea, a mai fost un truneu frumos în Croația.
– Într-o stațiune de pe malul Mării Adriatice, Makarska, cu terenuri de tenis splendide, așezate în amfiteatru. Cred că erau vreo unsprezece de toate dar pot să spun însă că priveliștea era extraordinară. Am cîștigat patru meciuri pînă cînd am dat peste Tina Hergovici, fostă numărul 149 WTA. Acolo m-am oprit. Am avut și ceva probleme, dar minore, din cauza bagajului uitat în Germania înainte de turneul croat. La precedentul concurs, unde am fost însoțită de Relu Damian, am uitat o parte din bagaje la vila unde ne cazasem. Cînd am ajuns în Croația am observat că îmi lipseau o parte dintre accesoriile vestimentare. Am dat telefon în Germania și, cum nemții rămîn nemți, am avut plăcuta surpriză de a găsi acasă pachetul cu echipamentul uitat.
– Apropo de WTA, cînd ai intrat în clasament?
– Primele puncte le-am luat anul trecut după un turneu de 10 mii de dolari din București însă în clasament am intrat după sferturile de finală de la turneul american, cînd am intrat pentru a treia oară pe tabloul principal, condiție obligatorie pentru a figura în ierarhia WTA.
„Vreau să ajung între primele 100 din lume”
– Ai vreun model în ce privește cariera ta sportivă?
– Nu pot să spun că am idol. Cred însă că stilul meu de joc este unul pe care îl au Serena Williams și Jennifer Capriati, adică în fosță. Mi-aș dori foarte mult să ajung la nivelul lor dar sînt conștientă că este foarte greu. Dacă aș intra între primele 100 din lume aș spune că am făcut o treabă ca lumea.
– Unde ai întîlnit cel mai călduros public?
– La Grandville, în Franța, la turneul final al Campionatului European. Îi încurajau pe toți, indiferent de nație.
– Ai primit vreo ofertă de transfer pînă acum din afara țării?
– Chiar patru, după turneul din Statele Unite. Patru Universități mi-au oferit bursă de studii, casă, masă și loc în echipa de tenis, dar pînă acolo mai este. Trebuie să termin școala aici și parcă aș vrea să dau și la facultate.
– O școală unde ai și rezultate. Ești premiantă din cîte am auzit…
– Drept să spun, nu știu dacă am luat premiul al doilea sau al treilea că nici nu m-am dus la premiere pentru că nu eram în oraș și abia m-am întors. Oricum mă descurc iar pentru înțelegere mulțumesc atît dirigintei mele, Daniela Mocanu, cît și întregului corp didactic de la Liceul Sportiv, implicit directorului Vasile Baltă.
– Îți convine mai mult să joci la simplu sau la dublu?
– Cele mai mari satisfacții vin la individual. Acolo și punctele sînt parcă mai mari.
– Care este cea mai puternică adversară a ta din țară?
– Nu adversară ci concurentă. Este timișoreanca Edina Gallowits, clasată între primele 200 în clasamentul WTA.
– Ai o cea mai bună prietenă?
– Nu pot să spun asta pentru că am mai multe și nu vreau să supăr pe niciuna.
– Cînd nu ești la școală, antrenamente sau concursuri ce îți place să faci?
– Sînt moartă după mersul pe role, aș vrea un scuter, ascult hip-hop și, cînd scap de sezonul competițional, mă reped la spaghete „Carbonara” sau la dulciuri. Însă cam rar că nu se poate. (Marius AMBROZIE)
Lasă un răspuns