• Răzvan M, un băiat de 16 ani, a fost trimis acasă de autoritățile britanice pentru că nu avea documente • el a îngrijit copilul unei familii, apoi s-a dus la tăiat lemne, după care a revenit la prima sa „meserie” • numai în 2003, Centrul pentru Primirea Minorilor din Bacău a primit șase copii plecați în Occident să cerșească sau să cînte pe străzi
Trimiterea în țară, mai mult sau mai puțin dorită de cei în cauză, a „păsărilor călătoare” din Occident originare din România nu ține cont de vîrstă. Maturi sau copii fără nici un căpătîi sînt îmbarcați în avion și trimiși acasă. Odată ajunși pe pămînt românesc, mulți o iau de la capăt. Unii sînt hotărîți, cel puțin la nivel declarativ, să rămînă acasă. Răzvan M., un tînăr de 16 ani, a fost făcut pachet și trimis de la Londra în țară. Băiatul, care, potrivit datelor din actul de trimitere eliberat de Ambasada României de la Londra, își spune și Vladimir Florentino, a terminat șapte clase, după care s-a gîndit să agațe școala în cui. „În martie 2001, Răzvan a plecat, după spusele lui, în Anglia cu niște prieteni, care îi dădeau masă, casă și patru lire sterline pe zi pentru că avea grijă de copilul lor. Banii se duceau pe țigări, băutură și droguri. După vreun an, Răzvan a plecat de la pritenii săi și a ajuns să taie lemne contra a opt lire sterline pe zi. Aici a rezistat doar vreo săptămînă, după care s-a întors la prietenii săi din Londra, pentru că a zis că e mai ușor să crești copii, decît să taie lemne. A doua etapă de baby-sitter din viața lui a durat pînă acum o lună, cînd s-a supărat din nou și a preferat, pur și simplu, să hălăduiască pe străzile din Londra. Aici a fost găsit de polițiștii britanici, care l-au dus într-un centru social. Pus să aleagă între a merge la școală în Anglia și a se întoarce în Romănia, Răzvan a preferat a doua variantă. Și asta pentru că, spunea el, îi era dor de sora lui mai mică și își dorea foarte mult să meargă la mormîntul fratelui lui mai mare”, ne-a povestit Ciprian Ungureanu, asistent social în cadrul Serviciului de protecție în regim de urgență a copilului și cel care l-a adus pe Răzvan de la Aeroportul Otopeni. După două zile de stat în Centrul de Primire a Minorilor, băiatul a ajuns, ieri dimineață, acasă, și-a revăzut sora mai mică și, probabil, a aprins o lumînare la căpătîiul fratelui. Cît va sta? El spune că pentru totdeauna. Ce va face? „Oricum, nu cred că se va duce la școală, deși am încercat să-l convingem că e cel mai bun lucru pentru el. Ne-a spus că vrea să se ducă la Centrul Comercial Bistrița, să muncească pentru a cîștiga bani”, a adăugat Ciprian Ungureanu.
Șase copii băcăuani repatriați în ultimul an
Răzvan nu este primul și, cu siguranță, nu va fi ultimul caz de acest gen. Alungați de sărăcie sau pur și simplu amăgiți de mirajul Occidentului, copii își fac, de unii singuri, bagajul și pleacă. Visează să prindă găina cu ouă de aur, dar, de cele mai multe ori, numai ei și Cel de Sus știu cum rezistă printre străini. Cît rezistă depinde de termenul de valabilitate a actelor și vigilența autorităților locale. Delia Frînculeasa, șefa Serviciului pentru protecția în regim de urgență a copilului, spune că „numai în 2003 au trecut pe la noi cel puțin șase copii trimiși acasă din Europa de Vest”. Acum este Răzvan. Înaintea lui a fost un puști din Onești, care a fost prins cîntînd pe străzile din Amsterdam, pentru ca, foarte curînd, seria repatrierilor de minori să continue. (Eduard CUCU)
Lasă un răspuns