Vestitorii primăverii se grăbesc. Nu-i ceva ieșit din comun. Îi grăbesc, mai ales, oamenii. E sărăcimea satelor de prin-prejurul orașului care scormonește pădurile în căutarea locurilor în care stratul de zăpadă a fost mai subțire favorizînd apariția mărțișorului alb – vreau să zic a ghiocelului – sau a urzicilor. La masa din piață, deși e ger și-i încă dimineața devreme, o țărancă din Bijghir, comuna Buhoci, și-a întins „marfa” – cîteva buchețele de ghiocei și vreo șapte sau opt grămăjoare de urzici. Spre norocul ei, un domn îmbrăcat cu un palton lung, negru, cravată roșie și pălărie cu boruri largi, îi cumpără toate buchetele de flori. „O colegă împlinește niște ani, și i le voi înmîna pe toate” – spune bărbatul și-i dă femeii 50 de mii. Nici n-a întrebat-o de preț, țăranca ar fi cerut mult mai puțin dar omul, cu dare de mînă, a luat ghioceii, a dat banii și a plecat. Țăranca i-a mulțumit și și-a făcut cruce, strigîndu-i s-o audă: „Să te ajute Dumnezeu, ai făcut o faptă bună!”. Omul a mai întors o dată capul, a zîmbit și a plecat în grabă. Acum, femeia a mai rămas cu cele șapte sau opt grămăjoare de urzici și-și așteaptă clienții. Urzicile sînt atît de fragede, încît ai zice că acuși, acuși se vor „topi” în gerul dimineții. Din verzi au devenit vinete, așa cum e la față și femeia aceasta din Bijghir. Să aibă aproape 60 de ani femeia. Se vede că a muncit mult la viața ei, de altfel îmi și spune că a lucrat la „asociație”, la îngrijitul porcilor, unde director era „dom’ Puiu Mazerschi”. „Îl știți, nu? De treabă om. Păcat că s-a dus de rîpă asociația, că mulți dintre noi cîștigam un ban bun aici. Acu’ ne descurcăm cum putem…”. Urzicile și ghioceii le-a cules ieri după amiază, cu doi nepoței a fost în pădure, „știți, cade pădurea pe noi și e singura care ne iubește. Vara ne dă ciuperci, toamna, mure și ghebe și primăvara, urzici și ghiocei. Da – ce zic eu primăvară, că iacă, e februarie, și pădurea s-a și grăbit să ne salveze”. Cere 5.000 pe grămăjoara de urzici, i le cumpăr pe toate, vreau ca, în primăvara aceasta, să fac o cură de urzici, mai ales de zeamă de urzici, știu că e tare bună pentru sănătate, de aceea îi și mulțumesc femeii din Bijghir care îmi promite că va veni și săptămîna viitoare, știe ea locuri bune unde urzicile cresc încă din mijlocul iernii. (Eugen VERMAN)
Lasă un răspuns