• numai în ultima lună și jumătate, din cinci județe ale Moldovei au dispărut șapte mașini străine • hoții de mașini se orientează spre autoturismele de lux, fiindcă obțin cîștiguri fabuloase • polițiștii spun că tîrgul de mașini poate fi destinația preferată pentru escroci și cer atenție maximă din partea cumpărătorilor
Valoarea foarte mare pe care o au autoturismele devine o adevărată tentație pentru hoții de mașini, care profită de orice neglijență a proprietarilor pentru a le sustrage. După cum ne-a declarat subcomisarul Iosif Năiță, șeful Serviciului de Furturi Auto din cadrul IJP Bacău, în evidențele poliției băcăuane figurează 36 de autoturisme furate în perioada 1990-2003. „Dacă pînă acum hoții se orientau spre Dacii, pe care le spărgeau cu ușurință, în ultima perioadă infractorii aleg mărci cum ar fi Volkswagen sau Audi, mașini mult mai scumpe și care le oferă cîștiguri mult mai mari”, spune subcomisarul Năiță. Numai în ultima lună și jumătate, din cinci județe ale Moldovei au dispărut șapte astfel de autoturisme, fabricate în 2001 sau 2002, și fiecare cu o valoare de peste 15.000 de euro. În județul nostru s-au înregistrat trei cazuri de furturi de mașini de lux: două la Onești și unul în municipiul Bacău. De fiecare dată, hoții au spart butucul yalei de la portieră și au reușit să pornească mașina, nu înainte de a neutraliza sistemul de alarmă. Polițiștii cred că este vorba de o rețea de infractori care acționează la comandă, și care scot autoturismele de lux din țară, cel mai probabil în Republica Moldova.
Pe lîngă hoții profesioniști, cu vechi state în domeniu, există și amatori, pentru care furtul unei mașini reprezintă doar o aventură. Cei mai cunoscuți hoți, care au intrat în legenda orașului Onești, sînt Vasile Tărîță, 20 de ani, și Nicolae Cristea, 19 ani, elev la școala postliceală de chimie din localitate, care au furat cinci autoturisme într-o singură noapte. Băieții au luat mașinile și, după ce au făcut cîte o plimbare cu fiecare, chiar prin centrul orașului, le-au abandonat, nu înainte de a le „ușura” de casetofoane și roți de rezervă.
Un alt caz ieșit din tipare s-a petrecut la sfîrșitul lunii trecute și l-a avut ca protagonist pe băcăuanul Nicolae Pavel, de 44 de ani. Deși nu avea permis de conducere, el a spart în plină zi un autoturism Ford Granada, parcat pe strada Milcov, după care a plecat la o plimbare prin oraș. Pavel a fost reținut, după o urmărire ca-n filme, pe strada Alecu Russo. Ulterior s-a stabilit că Pavel era bolnav psihic, fiind externat recent de la Psihiatrie. De fapt, la doar două zile de la această întîmplare, Pavel s-a prezentat la poliție, spunînd că a venit să-și ridice mașina.
Acestea sînt doar cîteva cazuri, în care proprietarii se pot considera norocoși, pentru că mașinile le-au fost recuperate. Nu același lucru se poate spune și despre proprietarul unui superb Lincoln Continental, în valoare de cîteva sute de mii de dolari, care a fost furat acum doi ani din stațiunea Slănic Moldova. De atunci, proprietarul nu a mai aflat nimic despre mașina lui.
Paza bună trece primejdia rea
În afară de cei care duc mașinile peste granițe, tîrgul de mașini este locul în care mașinile furate își găsesc repede cumpărătorul. În opinia subcomisarului Năiță, piața automobilelor de ocazie reprezintă o adevărată loterie, cumpărătorul trebuind să fie conștient că s-a creat o mafie pentru pregătirea mașinilor furate, înaintea vînzării, pentru a ascunde adevărata identitate și uzura reală. De multe ori, bucuria cumpărării mașinii ține doar pînă cînd proaspătul proprietar se prezintă la Registrul Auto Român, unde specialiștii resping mașina, pe motiv că nu poate fi identificată seria caroseriei sau a șasiului.
Pentru a nu îngroșa rîndul din ce în ce mai mare al celor păcăliți, cumpărătorul mașinii de ocazie trebuie să aibă mare grijă atunci cînd dă banii. Primele suspiciuni pot apărea dacă mașina este oferită la un preț mult scăzut față de prețul pieței, pentru că este posibil ca autovehiculul să fie defect, să nu fie cel menționat în certificatul de înmatriculare sau să fie furat. În acest ultim caz există posibilitatea ca mașina să fie confiscată de poliție, iar noul proprietar să nu poată fi despăgubit. A doua etapă se referă la verificarea actelor de proprietate. Ca măsură de prevedere, cumpărătorul trebuie să ia mașina abia după ce a intrat în posesia cărții de identitate a autovehiculului, care se eliberează după efectuarea radierii. Ultima etapă, și cea mai importantă, se referă la identificarea mașinii, prin confruntarea datelor înscrise în acte cu datele constructive reale. (Florin CRĂCIUN)
Lasă un răspuns