Vasile PRUTEANU
Să te ferească Dumnezeu să fii dator la finanțele publice și mai ales să nu știi că ești. Te poți trezi acasă cu o somație care te lasă mut de uimire, văzându-te dator cu o sumă amețitoare pentru veniturile tale. Abia atunci observi că aceia pe care i-ai trimis în Parlament cu votul tău au gândit legile ori cu intenția de a-l spolia pe micul întreprinzător (care-și bazează existența pe un stand cu chirie, pe un butic sau un chioșc), ori au trecut cu prostie și imbecilitate peste textele înrobitoare, fără să observe cât sunt de aberante. Ca și moartea, prostia și imbecilitatea sunt democratice: nu disting între bogați și săraci, între prostime și aristocrația politică.
Astfel, o ordonanță de Guvern impune la o datorie către Casa Națională de Sănătate o dobândă de 15%. Nu te-ai împrumutat cu nimic și plătești o dobândă de cămătar odios. Și ăsta nu-i altul decât statul, o instituție aparținătoare lui, care nici măcar nu te anunță că ești dator și ce ți se poate întâmpla dacă nu plătești la timp. Dacă te hotărăști să achiți, de exemplu, cele circa 5 milioane lei vechi, vei fi îndrumat către Administrația Finanțelor Publice, unde ți se spune că nu-i adevărat; ai vreo 13 milioane.
Apoi primești o somație emisă cu 10 zile în urmă și, când te duci să plătești, vei vedea că datoria ta a crescut cu alte 3 milioane. Asta în numai 10 zile!?!
Guvernul Năstase, care a emis o asemenea aberație (rămasă valabilă și în zilele noastre), a fost o specie de imbecil recoltat dintre actriviștii PCR, deveniți subit democrați ai PDSR, care au preferat demagogia patriotardă pe fondul unui delir egolatru și a unei baroniade infinit mai spoliatoare decât ar accepta cea mai imperfectă democrație. Aș vrea să știu dacă la datoriile dlui Năstase de zeci de milioane euro se aplică tot o astfel de dobândă? Bănuiesc că nu! El, ca prim-ministru, a știut să aglutineze eșichierul politic, să-l facă unitar și imbecil când a fost vorba să dea la cap micului întreprinzător. Să nu ne înșelăm! În această aberație nu avem de-aface cu vreun sens al iubirii de oameni și de țară, ci cu unul al urii comuiniste împotriva omului simplu ce „atentează” la bogăție, care, de fapt, trebuie să fie a noastră, a celor privilegiați, nu a oricărui ins ce se opintește și el, bietul, spre un trai mai omenesc. Politică agreată și de dl Băsescu, prin Guvernul Boc, ale cărui măsuri social-economice au apăsat mult mai greu asupra cetățeanului. Dar dl Boc a fost o slugă fidelă a dlui Băsescu, iar o slugă nu poate să gândească – chiar dacă ar vrea – altfel decât stăpânul său.
În zadar perorează președintele și șleahta înavuțiților săi că ne opunem Europei, că „lovitura de stat de astă-vară” ne-a dat credibilitatea de toți pereții. Nu noi, poporul, ne-am îndepărtat de Europa, cum pretinde prezidentul. Deocamdată avansăm spre Europa somnambulic, incapabili să ne dezlipim ochii de pe imaginea nevindecabilei noastre scleroze și să anulăm legile imbecile și înrobitoare ce ne frânează orice inițiativă. Guvernul Ponta înclină, evident, spre oxigenul unui capitalism real, nu apăsător, dar o face cu psihanalizabile neliniști: „mai nu poate, mai se lasă la mâna unui președinte zurbagiu”. De suferit, suferim noi, oricât ni s-ar spune să nu ne pierdem speranța. Nu o pierdem! Ne-am făcut chiar și o copie xerox după ea. Să vedem dacă ne ajută la ceva pe vremea asta câinoasă, când plouă cu scumpirile peste noi.
mi-au trimis un vagon de somatii la butoiul meu amarat si toata ziua vin si ma interogheaza tot felul de functionari marginiti din cauza carora nici la soare nu ma mai palesc ca in zilele mele bune.
am ceva noroc cu tatal meu care fiind candva bancher inca ma apara cu umbra lui de zelul prostilor care au vrut sa-mi puna sechestru pe suflet, paie si purici.cainii cu care mai conversam mi i-au luat deja hingherii.