Peste Primul Razboi Mondial a trecut mai usor, avea doar citiva ani si nu constientiza pericolul. In Al Doilea Razboi Mondial avea deja copii si pentru a si-i proteja, i-a tinut ascunsi in cimp, intr-o casa parasita. A reusit sa indure si anul secetei, 1946, cei mai cumpliti dintre toti i s-au parut insa anii urmatori, ai colectivizarii atunci cind, de inima rea, barbatul i s-a stins din viata. Astazi, implineste 100 de ani si ne marturiseste ca „totul a fost parca, ieri”.
Rucsanda Macovei a implinit astazi, la ora 8.00, 100 de ani. Ne stau marturie unui secol, actele de identitate, fiicele – Maria si Emilia, albumul cu fotografii, dar mai presus de toate, povestile pe care centenara insasi ni le deapana cu atita precizie. S-a hotarit, nestiind sa scrie si sa citeasca, sa ne spuna noua, jurnalistilor, chiar de ziua ei, frinturi de istorie pe care sa le ducem mai departe.
Lupta pentru supravietuire
S-a nascut in ziua de 3 mai 1908, la primele ore ale diminetii intr-o familie de gospodari dintr-un sat din Botosani. Acolo a trait de altfel pina in 2002 cind, nemaiputind sa se ocupe de toate, a hotarit sa vina la fete, la Bacau. A fost cea mai mica dintre copii, noua la numar: sase fete si trei baieti. S-a maritat insa prima, la virsta de 18 ani. „Tata ma trimitea cu oile. Omul de la stina a pus ochii pe mine si m-a si cerut. Dumitru, asa-l chema, om cu stare. Am trait cu el 39 de ani. Anul asta, se fac 40 de cind s-a dus”, a inceput istoria, batrina. S-au iubit mult, de aceea poate, cel mai cumplit moment din viata a fost cind el s-a stins de „inima rea”, in urma celor petrecute pe vremea colectivizarii. „Nu a vrut deloc sa se supuna, a fost izolat si batut crunt, de-aia a murit, dupa citiva ani”, spune bunica. Nu are putere sa plinga. Nu are putere insa, nici sa rida. Pina la colectivizare au fost anii de razboi. Peste Primul Razboi Mondial a trecut mai lesne, tineau in gazda un locotenent care le aducea seara toate cele trebuincioase. Familia se simtea protejata. „Mai greu a fost in Al Doilea Razboi Mondial. Aveam fetele, trei la numar, viata lor era in pericol”, si-aminteste batrina. Iar fiicele, Maria de 76 de ani si Emilia, de 70, intaresc povestea. „Era in ’41. Ne bombardasera rusii, jumate de sat a fost ras. Mama ne-a luat pe toate si ne-a dus in cimp, intr-o casa parasita. Acolo am stat multa vreme numai cu mincare de cartofi”, au spus acestea. Apoi, a venit seceta. „Trebuia sa dau mincare la copii. Dumitru, barbatu’, s-a dus cu un taran la Caracal, cu cei doi porci pe care-i aveam. S-a-ntors cu o caruta de saci cu faina de porumb. Faceam cir, terci cum se spune pe aici, dar fiert cu apa ca de unde lapte!”, continua bunica Rucsanda, framintindu-si palmele in poala. „Fierbea saraca sfecla de zahar sa puna zeama in cir, sa ni-l indulceasca”, zice fiica, Maria.
Au fost si vremuri bune
Au fost o familie unita, iar lumea din sat – Vatra, comuna Hudesti, judetul Botosani – veneau adesea pe la ei sa stea la vorbe. „Mai mergeam si pe la petreceri, dar numai pina a murit Dumitru, pe urma nu se mai cadea. Plus ca trebuia sa tin gospodaria. Cu miinile astea am lipit peretii casei in fiecare an”, ne spune, aratindu-ne palmele batucite. „Tot cu miinile astea lucram pamintul si tot cu ele, in fiecare toamna, faceam cite 600 de fuioare pe care le torceam apoi in iarna si teseam servete, covoare, ii, prosoape”, se mindreste bunica Rucsanda. „Le puneam pe mese la hramuri… Erau hramuri mari, se adunau oameni de peste tot si-si lasau carutele cu cai la noi in curte. Au fost maica, si vremuri bune si lumea parca era mai buna”, concluzioneaza centenara. Secretul longevitatii ei? „Munca, multa munca. Cind muncesti, traiesti. Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat putere in viata mea”, spune pioasa, batrina.
Serbare cum se cade
Ca tot a ajuns la o suta de ani, a vrut ceva mai special: sa-si spuna povestea, public, asa ca a chemat in vizita citiva jurnalisti. „Ca-n rest, nu-mi mai doresc decit sanatate!”, incheie povestea sa, centenara. Fetele, nepotii si stranepotii nu vor lasa ziua sa treaca oricum. Ci cum se cuvinte, cu daruri frumoase, prajituri de casa si tort, multe flori, sampanie si… LA MULTI ANI!
Lasă un răspuns