S-au reintilnit dupa 37 de ani de la finalizarea studiilor universitare, cu sentimentul, probabil, ca viata nu este decit o clipire de geana. Din cei 49 de absolventi, din promotia 1973, ai Facultatii de Filologie din cadrul Institututului Pedagogic din Bacau, s-au mai regasit la aceasta intilnire doar 25. Trei sint stabiliti in strainatate, sase „nu mai sint deloc” iar restul n-au fost de gasit. „Ne-am despartit copii si ne intilnim bunici, 37 de ani inseamna o viata de om”, si-au spus in imbratisari cu gesturi vechi, din studentie, fostii colegi. Simbata, 19 iunie 2010, in fata Lectoratului de limbi straine al Universitatii „Vasile Alecsandri”, „Iti mai amintesti?” devine o intrebare care se repeta tot mai des, pe masura ce pe aleea dinspre corpul C colegii apar ca din trecut, cu zimbetul de la absolvire. Cu sotia, cu sotul, cu un buchet de flori sau cu o jucarie, punct de sprijin pentru amintiri. „Barbatii au o memorie mai scurta decit femeile”, anuleaza un domn regasirea in acelasi sentiment cu o fosta colega. Pe chip, poarta mai toti anii, dar fotografia din studentie, din ecusonul de la piept, spune ca in inima timpul a ramas in loc, din tinerete. N-au vrut sa plinga, au vrut o intilnire vesela, dar ochii se umplu pe furis, neintrebati, de lacrimi, alungate repede cu o gluma. Sint mai toti profesori de franceza in scoli generale sau in licee, directori de scoli sau inspectori. Cu ei imparte aceleasi emotii gazda eveimentului, fosta lor colega Adriana Romedea, decanul de astazi al Facultatii de Litere a Universitatii „Vasile Alecsandri” din Bacau. Au depanat amintiri, despre anii de studentie, si despre colegii care n-au mai ramas decit in suflet. La aceasta intilnire au fost alaturi de ei si fostii profesori Elena Bulai, Ana Cojocaru, Elena Murariu, Dragos Sesan dar si Valentin Nedeff, rectorul Universitatii gazda. „E o intilnire cu tineretea dumneavoastra, dar si cu a noastra. V-am iubit foarte mult si va iubesc in continuare. Ne vom spune vorbe poate insemnate, poate neinsemnate, dar atit de importante pentru noi”, a spus cu eleganta fosta profesoara Ana Cojocaru. Regasirea s-a facut treptat, intii pe blogul pe care inima acestei intilniri, Ioana Ganciarov, din Braila, l-a deschis in februarie 2010 la adresa http://www.franceza-70-73.ucoz.com/gb. „A fost super, nu sintem asa batrini, ba chiar frumosi si foarte, foarte simpatici si plini de viata. Sa ne tina Dumnezeu asa pina la anul. Va pup dulce, Aurora. PS Parca a fost un vis frumos si totusi e adevarat ca ne-am intilnit!”, a fost unul dintre mesajele aparute, in noapte, dupa intilnire, pe blogul revederii. S-au despartit cu gindul de a se vedea din nou in 2011, pentru ca s-au regasit nu bunici, ci prieteni, de fapt. (Laura HUIBAN)
oana a zis
Foarte frumos….oare noi cei din generatiile actuale vom mai reusi sa ne regasim? Prea multi sunt plecati pe meleaguri straine, fara nicio legatura cu fostii colegi…..