• fosta mare campioană Doina Melinte deține de 12 ani două recorduri mondiale, la 1500 metri și la o milă • ea a cîștigat în carieră 375 de curse, dintre care mai mult de 200 în concursuri internaționale • pentru titlul de campioană olimpică a fost premiată de regimul ceaușist cu 15.000 de lei, echivalentul salariului lunar al unui prim secretar • este divorțată și nu mai vrea să se căsătorească
Mama nu a lăsat-o să facă sport, dar tatăl i-a fost aliat
Pe vremea cînd era în clasa a III-a, Doina Beșliu a fost selecționată la Școala de balet de la Cluj. Cuvîntul mamei, care s-a împotrivit cel mai mult, a fost hotărîtor, astfel încît Doina și-a continuat studiile gimnaziale în localitatea Pojorîta din județul Suceava. Odată ajunsă la Liceul Economic din Bistrița, mai departe de ochii mamei, profesorul de educație fizică a îndrumat-o spre handbal, sport pe care l-a practicat timp de un an. A venit însă anul de grație 1972, în care Doina a participat la crosul pe liceu și a ocupat locul I. De atunci, viața sa a luat o întorsătură definitivă spre atletism. Primul său antrenor, Ion Zanca, a observat calitățile deosebiste de semifondistă ale elevei sale. Imediat au apărut și primele rezultate în probele care aveau să o consacre: 800 de metri și 1500 de metri. Doina Beșliu a cîștigat primele sale curse cu timpii 2:29, respectiv 4:48.
„Am făcut sport datorită tatălui meu, Dumnezeu să-l ierte, el a fost cel care mi-a luat partea în fața mamei. Dacă nu ar fi fost tata, nu aș fi ajuns niciodată aici. Îmi spunea mama, chiar și pe vremea cînd trecusem de juniorat: «îți dau cîți bani vrei, numai să nu te mai văd că muncești atît. Lasă-l încolo de alergat și de antrenament, că termini acuși facultatea (n.r., de la Suceava) și s-o găsi un post și pentru tine»”, își amintește campioana Doina Melinte. Drumul era însă stabilit. După campionate naționale de juniori și seniori cîștigate în țară, în 1979 au început să apară și victoriile în cursele internaționale. Consecința a fost selecția în lotul olimpic al României pentru Jocurile de la Moscova (1980), unde Doina a ratat intrarea în finală la 800 de metri din cauza a patru sutimi de secundă. În același an, atleta și-a legat destinele de municipiul Bacău, fiind legitimată la Clubul Sportiv Știința, unde îl avea ca antrenor pe Dorin Melinte.
Rugă pentru părinți, aur și argint olimpic la Los Angeles
Doina Melinte a participat la patru ediții ale Jocurilor Olimpice: Moscova 1980, Los Angeles 1984, Seul 1988 și Barcelona 1992. Dacă la Moscova a ratat intrarea în finală, o primă revanșă a venit în 1982 cînd, la Campionatul European de la Milano, a doborît recordul continental la 800 de metri, 2:00.38, avînd-o drept principală rivală pe italianca Gabriela Dorio, pe care a învins-o chiar la ea acasă. Toate eforturile s-au canalizat apoi către Olimpiada de la Los Angeles și drumul a fost ascendent. Un prim pas, realizarea celei de a treia performanțe mondiale la 800 metri în vara aceluiași an: 1:55.90, cea mai bună performanță a anului. Vîrful de la Los Angeles se întrezărea. Culmea a fost atinsă pe 6 august 1984. „Probele atletice s-au desfășurat în ultimele zece zile ale Olimpiadei. Stăteam singură în cameră seara și îi vedeam întorcîndu-se pe ceilalți sportivi cu medalii. Mă gîndeam, cu speranță, la ziua în care voi urca și eu pe prima treaptă. Mi-am dorit foarte mult aurul. Îmi înregistrase fratele meu Laurențiu o casetă pe care aveam melodia lui Ștefan Hrușcă, «Rugă pentru părinți», pe versurile lui Adrian Păunescu, și o ascultam într-una. M-a ajutat foarte mult. Dar eram și foarte bine pregătită. Eram conștientă că pot obține rezultate foarte bune și aveam emoții pe măsură. A venit ziua cursei. Înainte de finală, i-am spus Fiței Lovin că vreau să mă încălzesc singură. Nu i-am spus că din cauza emoțiilor. În fine, s-a dat startul. Alergam între Lovin și Dorio, dar în pluton compact, pe primii 400 de metri în care am stat «la cutie». La 600 de metri eram la egalitate cu Dorio. Am declanșat sprintul în ultima turnantă, am depășit și imediat mi-am dat seama că nu are cum să mă mai ajungă nimeni. Eram campioană olimpică”, își amintește cu exactitate Doina Melinte. Aur pentru România, cu imn național ascultat de zeci de mii de spectatori și sute de milioane de pămînteni.
Din păcate, pe 11 august, nu s-a mai întîmplat același lucru în cursa de 1500 de metri. „Puteam să cîștig, însă nu am mai tras la fel, poate și din cauză că învinsesem la 800 și un sentiment de automulțumire pusese stăpînire pe mine. Dorio și-a luat revanșa pe ultima parte a cursei. Pe 12 august ne-am întors în țară și, după primirea de la aeroport, am plecat cu toții la mare. Am fost chemați la Ceaușescu, care ne-a felicitat și ne-a înmînat distincții. Mi-aduc aminte că ne-au dat cîte 15.000 de lei, într-o perioadă în care o Dacia costa 72 de mii de lei. De la organizatorii Olimpiadei primisem cîte un video și o combină muzicală”, mai spune marea campioană, ale cărei mari rivale au fost, de-a lungul timpului, rusoaicele Kazankina, Podkopaeva, Veselkova, Providochina, atleta cehă Kratochvilova, nemțoaicele Wachter, Wodars, Kraus, Burki, olandeza van Hoolst, americanca Decker, irlandeza O’Sullivan și româncele Puică, Lovin, Andrei, Silai.
Cetățean de Onoare al Bacăului și deputat FSN
Urmare a performanțelor amintite, Doina Melinte a fost desemnată, în 1993, Cetățean de onoare al municipiului Bacău, exact în anul în care s-a retras din activitatea sportivă (26 februarie, la Madison Square Garden – New York) după 20 de ani de activitate. Tot atunci ea a fost numită director adjunct al DJTS Bacău, post creat special pentru ea prin ordinul ministrului Sporturilor, Alexandru Mironov. Patru ani mai tîrziu, avea să devină director al DTSJ Bacău, funcție în care se află și acum. Între distincțiile primite de-a lungul anilor figurează: Ordinul Muncii clasa a III-a, Ordinul Meritul Sportiv clasa I, titlul de Maestru Emerit al Sportului, Antrenor emerit, Ordinul Național pentru merit sportiv în grad de Comandor.
Activitatea Doinei Melinte s-a împletit o perioadă și cu o carieră politică. Între 1990 și 1992 a fost deputat FSN, după care a continuat să fie membru PDSR pînă în 1997, cînd a trecut la PD. A renunțat definitiv în 2001 la statutul de membru al oricărui partid. „Politica mea este roșu, galben și albastru. De fapt, ei s-au folosit de mine nu eu de ei, că mă cunoștea toată lumea”, încheie subiectul campioana olimpică.
Recompense materiale mai mici decît în zilele noastre
Toate meritele pe plan sportiv s-au reflectat însă prea puțin prin recompense materiale. Cu banii cîștigați pînă în 1987 a reușit, nu fără contribuția lui Dorin Melinte, să cumpere casa în care stă și acum și pe care a dat atunci 550.000 de lei. Pînă atunci, locuise la bloc, pe Milcov și pe Bucovinei. Între timp, casa a suferit numeroase îmbunătățiri, iar cheltuielile au fost pe măsură. Banii proveniți din sport i-au permis să-și cumpere un Mercedes pe care l-a schimbat apoi cu un alt Mercedes, transformat la rîndul său în Cielo și Mitsubishi. Doina Melinte vrea să le vîndă și pe acestea dar, deocamdată, nu poate, pentru că zilele trecute și-a pierdut actele despre care crede că i-au fost furate din poșetă.
„Atleții de performanță de acum iau mult mai mulți bani față de cît se cîștiga pe vremea în care eram sportivă. Gabi Szabo, spre exemplu, a fost recompensată pînă acum cam de o sută de ori mai bine decît mine în toată cariera. Un aur olimpic este recompensat acum cu 100.000 de dolari, iar unul mondial cu 80.000. Puneți la socoteală și Grand Prix-urile și vedeți unde se ajunge. Și, ca să mai facem o comparație, să mai spun că Iolanda Balaș a adunat cam un sfert din cît am adunat eu, deși a avut performanțe, Slavă Domnului! Vremurile se schimbă”, a mărturisit directorul DTSJ Bacău.
Acum, veniturile Doinei Melinte se rezumă la cîteva milioane de lei – salariul de director, la care se adaugă renta viageră de la Ministerul Finanțelor. „Ar trebui să primesc cam 30 de milioane dar îmi intră în casă, lunar, doar 13 -14 milioane. Legea sportului nu se aplică. Punctajul meu, calculat funcție de numărul de medalii ce se recompensează prin rentă, este 7,880 dar primesc bani doar pentru 3,225. Nu se ține cont de faptul că am medalii și la Olimpiadă și la Mondiale și la Europene”, constată cîștigătoarea a aproape 400 de curse.
Speriată de „teroriști” și prădată de infractori
Cazate într-un hotel din apropierea unei benzinării din Milano, Doina Melinte și Mihaela Loghin au avut parte de o noapte de coșmar la un concurs atletic internațional. Numai somn și odihnă nu a fost ceea ce au trăit campioanele Melinte și Loghin. „Eram în Italia, vara. Ne treminasem probele din acea zi, nu știu în care, și ne-am retras la hotel, să ne liniștim. Aveam cameră la etajul I. Ne-am pus în pat cu gîndul să dormim, dar n-a fost posibil. Un zgomot asurzitor, produs de petarde și artificii, ne-a speriat la culme. Nu știam ce se întîmplă și nu puteam vedea pentru că fereastra noastră nu era orientată spre stradă. Dormeam iepurește. Eram în orice secundă pregătite de start. După aceea, adică a doua zi, am aflat că era «Sărbătoarea vinului» și că ne-am făcut griji degeaba. Așa erau vremurile atunci. Am trecut peste toate că nu exista atîta invidie ca acum”, mărturisește Doina Melinte, director al DTSJ Bacău.
Prima întîlnire dintre actualii directori ai DTSJ Bacău și SC
În urmă cu cîțiva ani a sărbătorit Anul Nou la Băile Felix unde, printre invitați s-a numărat și cîntăreața de muzică ușoară Mirabela Dauer. Despre aceasta își aduce aminte că, la un moment dat, și-a rupt tocul de la pantof și a rămas desculță. „Toți au făcut haz pe seama acestui fapt și ne-am distrat copios. Din fericire, Mirabela mai avea o perecehe de pantofi de schimb în cameră, așa că a ieșit din această situație”, spune Doina Melinte. Altfel, marii atlete nu i s-a întîmplat niciodată să facă Revelionul în afara țării, deși ocazii au existat. „Lunile noiembrie, decembrie și ianuarie au constituit întotdeauna o perioadă de antrenamente serioase, pe care le făceam în țară. Chiar imediat după Anul Nou ieșeam să-mi fac programul de alergare”, mărturisește Doina Melinte.
„M-am născut a doua oară pe 21 iunie ’93”
Doina Melinte a scăpat printr-o minune dintr-un foarte grav accident rutier cu nouă ani în urmă. „M-am născut a doua oară pe 21 iunie 1993 și-i mulțumesc lui Dumnezeu că m-a ținut în brațe. Veneam spre Bacău, mi-aduc aminte de parcă ar fi fost ieri. La Valea Seacă, am trecut cu mașina de pe o porțiune uscată pe una cu apă și am intrat în derapaj puternic, Mercedesul meu avînd tracțiune pe spate. După ce am rupt un copac, m-am răsturnat și am mai mers vreo 15 metri pe capotă, pînă m-am oprit într-un stîlp. Praful s-a ales din mașina mea. Întregi au rămas doar locul șoferului și bordul. Am scăpat doar cu cîteva zgîrieturi și am ieșit singură prin cadrul parbrizului, plină toată de noroi”, își amintește marea atletă.
Posesoare a permisului de conducere din 1989, Doina Melinte ține minte că primul drum, singură în mașină, l-a făcut pe traseul Tîrgu Ocna – Slănic Moldova și retur. Proba de șoferit a dat-o pe 27 martie 1990, cînd a venit de la Nurnberg (Germania) la volanului primei sale mașini, Mercedesul cu care s-a răsturnat în 1993. „Am o deosebită plăcere de a conduce și sînt o adeptă a vitezei, dar am și avantajul că sînt precaută. Cred că mulți dintre partenerii de trafic mă înjură, mai ales cînd circulă pe mijlocul drumului și eu le semnalizez să mă lase să trec. La rîndul meu, am de reproșat ceva, în special, femeilor care «adorm» la volan prin intersecții, din acest punct de vedere bărbații fiind mult mai iuți. N-aș putea spune că respect tot timpul regulile de circulație, dar abaterile se produc doar cînd traficul este redus”, a mărturisit Doina Melinte.
„Nu mă mai căsătoresc”
Fosta mare campioană olimpică locuiește și acum în casa pe care a cumpărat-o împreună cu soțul ei, Dorin Melinte, de care a divorțat din noiembrie 1995, din motive de care nu vrea să mai audă. Subiectul în sine este unul delicat și ține să-l evite cu orice preț. Despărțirea dintre soții Melinte s-a produs civilizat, fără prea mult tam-tam, cei doi continuînd să împartă același cămin, dar în spații diferite, tocmai pentru a fi aproape de fiica lor Daiana, în vîrstă de opt ani. Educația zburdalnicei odrasle, care trebuie ferită de necazurile creșterii alături de un singur părinte, este mai presus de toate. Foștii soți Melinte au hotărît să nu se chinuie cu perindatul pe la ușile judecătoriilor și au evitat pînă și partajul. Doina Melinte este hotărîtă să nu se mai căsătorească, deși recunoaște că niciodată nu se știe ce se poate întîmpla, oricum, nu a primit nici o cerere în căsătorie pînă acum, deși are o situație materială rezonabilă, poate și pentru că fostul său soț are același domiciliu.
Despre Daiana spune că „este un berbec. Foarte cuminte și docilă la școală (elevă în clasa a III-a la nr. 18), acasă este cu totul alt copil. Fire foarte energică, își descarcă talentele pe nervii mei. Nu o bat, doar mai țip la ea. Abia dacă «se învîrte» de vreo două, trei palme într-o lună, și acelea date cu multă îngăduință. Despre sport ce să zic? Are talent. Acum face tenis, dar nu cine știe ce, pentru că este cam leneșă”, își caracterizează Doina Melinte fiica.
Marea campioană are acasă, în coproprietate cu fetița, trei animale de casă: pechinezul Blacky, un hamster și un porcușor de Guineea. În locuința domniei sale, la loc de cinste se află, la tot pasul, puzderie de ghivece de flori. Cînd are timp liber, se ocupă cu gătitul, fără a avea o preferință aparte: „Nu sînt o mîncăcioasă. Cînd eram sportivă, mîncam mai mult decît celelalte, din cauza efortului, acum, însă, am rărit-o”.
Consideră că în viață cel mai important este să-ți păstrezi echlibrul și „dacă ai cădit ceva, păstrează piedestalul!” (Marius AMBROZIE)
Lasă un răspuns