• fiecare școlar din clasele I – IV va primi, de la 15 septembrie, un corn și o cană de lapte • autoritățile locale au început pregătirile, însă au constatat că au de făcut o muncă infernală • cea mai gravă problemă este transportul alimentelor și că școlile de la țară nu au personal specializat și spații de depozitare • primarilor din mediul rural li se cere să cumpere frigidere, dar ei nu au bani nici de salarii
Guvernul Năstase a anunțat la începutul acestei veri că intenționează ca, de la 15 septembrie, cînd începe noul an școlar, să le acorde elevilor din clasele I-IV cîte un corn și o cană de lapte zilnic. Așa s-a gîndit Executivul că va reuși să-i ajute pe copii în general, dar mai ales pe cei care provin din familiile nevoiașe. Ideea a fost primită de unii foarte bine, dar au existat și foarte multe voci care s-au arătat nemulțumite de măsura Guvernului. Motivele principale de nemulțumire au fost două: o parte a spus că nu faci protecție socială reală cu un corn și o amărîtă de cană de lapte, iar alții s-au arătat reticenți față de felul cum va fi pusă în aplicare ideea lansată cu surle și trîmbițe de premierul Adrian Năstase.
Cum mai este doar o lună pînă ce școlile își vor deschide porțile, autoritățile locale se dau de ceasul morții să termine pregătirile. N-a trebuit însă decît foarte puțin timp pentru a înțelege că punerea în practică a ideii cu laptele și cornul implică o muncă titanică. Și, oricît de mult s-ar strădui reprezentanții PSD în teritoriu, lucrurile par să fi început, și în acest caz, tot cu stîngul.
Facem ceva, dar nu știm cum
Chiar plecînd de la premisa că ideea este salutară și copiilor trebuie să li se dea cana de lapte și cornul, nu putem să nu remarcăm faptul că, la doar o lună înainte de începerea anului școlar, Guvernul nu a emis actul normativ care să explice ce și cum trebuie făcut. Autoritățile locale au început pregătirile, dar ele nu au, de fapt, pe ce lucra.
Din anumite grafice și informări se știe că fiecare elev trebuie să primească un corn, care nu trebuie să depășească 80 de grame, și o cană de lapte, de cel mult 200 de grame, în fiecare zi.
Primul pas care trebuie făcut este constituirea unei comisii la nivel de județ, din care să facă parte prefectul, președintele Consiliului Județean și acei directori ai instituțiilor care se ocupă de coordonarea și verificarea acestei activități. Apoi trebuie făcut un caiet de sarcini, care, la Bacău, se pare că este într-o fază finală. Acest caiet trebuie cumpărat de firmele care pot livra lapte și produse de panificație, urmînd să se înscrie, dacă îndeplinesc condițiile, la licitație. Comisia județeană trebuie să organizeze o licitație electronică și să desemneze firma sau firmele cîștigătoare.
La o primă vedere s-ar crede că problema e rezolvată, însă necazurile de-abia de-acum încep. Inspectoratul Școlar, Direcția de Sănătate Publică (DSP), Direcția Sanitar-Veterinară (DSV), Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorului (OJPC) și primarul din fiecare localitate trebuie să verifice școlile, să vadă dacă au spații de depozitare și personal. „Noi ne ocupăm acum de măsurile de pregătire. Știm ce avem de făcut, singurii care ne lipsesc sînt banii”, ne-a declarat Traian Milon, secretarul general al județului. „Noi am trecut deja la zonarea județului și am stabilit rutele de transport. Am stabilit și numărul de elevi pe localități și necesarul de alimente. Acum lucrăm la o notă pe care le-o vom trimite primarilor, în care li se va cere să pregătească spațiile de depozitare și să achiziționeze frigidere pentru depozitarea produselor”, a explicat și Gheorghe Hură, secretarul Prefecturii.
Oricine poate spune că mai limpezi de-atît lucrurile nu pot fi. Trebuie ținut însă seama de faptul că din context lipsește informația principală. De unde vin banii, cînd vin banii și alte informații de ordin financiar. Nimeni nu știe care este suma maximă pe care o impune statul pentru cumpărarea laptelui și a cornurilor, fapt care nu permite organizarea licitației. Nimeni nu este sigur că Ordonanța de Guvern nu va mai aduce și alte modificări, care ar putea da peste cap munca autorităților de pînă acum. Nu se știe cînd vor veni banii, de unde vor fi ei alocați și cîte altele de acest gen. Cu alte cuvinte, pregătirile de pînă acum sînt făcute după ureche, pentru că nimeni nu poate garanta că ceea ce s-a bătut pînă acum în cuie este varianta după care se va lucra.
Dacă-i ordin, cu plăcere
La fel de grav este că decizia premierului nu se pliază cu realitatea din teren. E foarte ușor să spui „hai să facem”, însă trebuie văzut mai întîi dacă se poate. E ușor să spui în fața unei națiuni întregi că faci și dregi și să-ți mai atragi din asta și capital electoral, dar nu-i deloc simplu cînd trebuie să pui în practică. Mai ales la noi, unde, și așa, lucrurile merg mai mult din inerție.
Una dintre probleme este care firmă ar putea asigura laptele și de la care se vor lua cornurile. Singura care poate furniza laptele pentru elevi, cel puțin din punct de vedere al calității, este firma Prolabac. Dar și aici ar putea apărea probleme, pentru că, după cum spunea ieri secretarul Traian Milon, se pare că nici Prolabac nu are atîta lapte cît să asigure la toate școlile din județ. În acest an, în ciclul primar vor învăța în tot județul aproximativ 40.000 de elevi, așa că efortul financiar pentru asigurarea în fiecare zi a laptelui și a cornurilor va fi extrem de mare. Dacă discutăm despre cornuri, ițele devin și mai încurcate. Aici pot fi găsite zeci de firme în tot județul, dar, dacă ar fi acceptate mai multe societăți din diferite părți ale județului, va fi nevoie ca cineva să verifice calitatea produselor livrate.
Intervine așadar rolul instituțiilor de control, precum DSP, DSV și OPC. Experiența anilor trecuți și declarațiile repetate ale directorilor acestor instituții confirmă faptul că cele trei nu au suficienți angajați care să meargă în control periodic, să vadă ce li se dă elevilor de mîncare. Direcția de Sănătate Publică, de exemplu, de-abia reușește să verifice curățenia din școli la începutul anului școlar, mai ales că Ministerul Sănătății a redus drastic schema de personal. La fel de prost stă în privința numărului de salariați și Protecția Consumatorului, care mai are de verificat și calitatea produselor de la toți agenții economici din județ. Dacă vor fi firme neserioase care să dea marfă alterată, ne-am putea trezi cu intoxicații în masă în rîndul elevilor. Și în acest caz cine va răspunde? Riscul amintit trebuie luat foarte serios în calcul, fiindcă au existat pînă acum zeci de cazuri cînd firme din oraș au dat mîncare stricată elevilor sau altor cetățeni obișnuiți.
Apoi se mai pune problema de transport a laptelui și cornurilor în județ în perioada iernii, cînd s-ar putea ca drumurile spre anumite cătune să fie înzăpezite. Este încă o problemă deloc de neglijat, în condițiile în care acei copii săraci ar trebui să fie principalii beneficiari ai programului „cornul și cana de lapte”.
O ultimă problemă pe care o va ridica distribuirea alimentelor pentru elevii din ciclul primar este că școlile, mai ales cele din mediul rural, nu au spații de depozitare a alimentelor. Este știut de toată lumea că cele mai multe școli de la țară au doar două, trei săli de clasă și atît. Nici o magazie sau bucătărie. Elevii intră de afară direct în clasă, în multe școli neexistînd nici holuri. Primarilor li se va cere însă, să doteze școlile cu frigidere, fără însă să întrebe cineva dacă au sau nu bani. E greu de crezut că acei primari care spun în fiecare toamnă că nu au avut fonduri ca să cumpere var și vopsea pentru curățenia în școli, vor găsi bani la bugetele locale pentru frigidere. Cît despre personalul de deservire, altă problemă. Probabil nicăieri nu vor fi cooptați salariați noi doar ca să le dea copiilor de mîncare. Asta ar însemna o leafă în plus, iar primarii de la țară n-au bani nici pentru salariile dascălilor.
Șefii județului recunosc, probabil, în sinea lor, că așa stau lucrurile. Unii o spun chiar pe față, dar cer imediat să nu li se facă publică părerea. Sau, dacă nu spun, te lasă să înțelegi care le este opinia. „E programul partidului”, s-a justificat de curînd cineva. În atare situație, programul Guvernului trebuie dus la îndeplinire, indiferent ce eforturi implică asta. Și fără să se țină cont dacă e posibil. (Eduard ADAM)
Lasă un răspuns