Bucuria zilei de astăzi, a sfîntului Dimitrie Basarabov, constituie un eveniment religios deosebit pentru Colegiul “Henri Coandă”din municipiul Bacău, instituție de învățămînt a cărei capelă își serbează hramul. Despre patronul spiritual al acestui lăcaș de rugăciune băcăuan se știe că a trăit pe vremea împăraților româno-bulgari ai veacului al XIII-lea. Era din satul Basarabi, pe apa Lomului, și a fost păstor de vite. La un moment dat, s-a făcut călugăr la schitul ce se afla într-o peșteră, nu departe de satul Basarab.
Acolo a dus o viață în post, rugăciune, privegheri și în nevoințe. A murit în peșteră, pe lespedea de piatră pe care dormea întotdeauna. După moarte, gura peșterii s-a închis cu pietre, schimbîndu-se astfel în mormînt. După mulți ani, cînd a crescut Lomul, gura peșterii s-a desfundat, și în locul unde era sfîntul, peste apă, a început să joace o flacară de lumină, pe care oamenii au crezut-o semnul unei comori. Dumnezeu a vrut ca sfîntul să fie descoperit arătîndu-se unei copile bolnave, care și s-a vindecat în urma atingerii de moaștele lui. Nu se știe care voievod al Țării Românești a încercat să aducă la București moaștele Sfîntului, dar neizbutind, a ridicat pe cheltuiala sa, la Basarabi, o biserică. În urma războiului ruso-turc din 1769-1774, un creștin din București, Hagi Dimtirie a reușit să aducă sfintele moaște în capitală. Ele au fost așezate cu multă cinste în biserica cea mare a Mitropoliei, unde se află și astăzi.
Lasă un răspuns