Confundîndu-se cu sectele religioase, satanismul este una dintre cele mai bine organizate rețele care prolifereazã traficul de droguri și crima organizatã . S.R.I. atrage atenția că, în momentul de față, la noi în țară activează 23 de grupări sataniste, mișcarea încercînd sã se extindă. „Ziarul de Bacău” a reușit să intre în posesia unui raport al SRI, care aduce în lumină acest fenomen, despre care, de obicei, se vorbește pe la colțuri.
Ce înseamnă satanism?
Închinarea la Diavol, la spiritele Răului, este practicată în special din Evul mediu, fiind adesea asociată cu practici magice (vrăjitorie, ghicit). Unii „specialiști” situeazã momentul nașterii satanismului modern la sfîrșitul secolului al XIX-lea, întemeietorul acestei doctrine fiind considerat ocultistul american Albert Pike, care a formulat dogma lui Lucifer: „Lucifer, zeul luminii, luptă împotriva lui Adonai, Zeul Bibliei; Lucifer este adevăratul dumnezeu”.”Biblia satanică” are și o așa-zisa „rugăciune”: „Tatăl nostru care ești în infern, mărească-se numele tău, precum în infern, așa și pe pămînt. Păcatul cel de toate zilele dă-ni-l nouă azi și du-ne pe noi în ispită și învață-ne de rău. Ave, Satan!”.
Conținutul lucrăriilor satanice reprezintă, în esență, parafrazări ale Bibliei și se limitează la „porunci” de genul: „Nu ai voie să crezi în Dumnezeu, pentru că lumea este a mea și voi considera credința ta ca un păcat”. Satanismul nu este cult și nici sectă, ci un curent cu manifestări antisociale, se susține în raportul SRI. America deceniului al șaptelea al secolului trecut a fost marcată de o evoluție dramatic ascendentă a consumului de droguri în mediile de tineret, concomitent cu înmulțirea sataniștilor. Satanismul nu are coerența unei „rețele”, în cadrul fenomenului satanist coexistînd mai multe grupări concurente. Astfel, în mediile marginale ale „culturii hippye” au luat ființă, în anii de glorie ai generației „Flower – Power” , zeci de asociații și grupări care, profitînd de legislația californiană a acelor ani, se declarau „cultice”: Biserica Frăției Satanice, Biserica Ortodoxă satanistă de rit nethilun, Ordi templi Satanas, Frăția berbecului. Ordinul bernecului negru etc.
Activitățile acestor grupări (în cea mai mare parte dispărute) nu pot fi asimilate crimei organizate, rezumîndu-se la „rituri” care mai de care mai exotice, agrementate cu practici sexuale situate dincolo de limita moralei.
„A califica satanismul drept «rețea a crimei organizate» ori «grupare anarhistă» înseamnă a-i acorda un credit pe care în nici un caz nu-l merită, fie și datorită faptului că principala preocupare a sataniștilor este de a se distruge pe sine prin practici înjositoare și inumane”, se precizează în același raport al SRI.
Țările afectate, în anii ’60, de acest fenomen, nu au stat pasive. Măsurile s-au concentrat însă la nivelul adevăratelor rețele ale crimei organizate, care aprovizionau cu droguri anturajele sataniste, iar măsurile nu au întîrziat sã dea rezultate, în anii ’90 fenomenul satanist înregistrînd, în Occident, o involuție generală.
Cu totul alta a fost însă situația în Europa Centrală și de Est, inclusiv în România.
Cum au devenit românii sdataniști
Studiind fenomenul satanist, specialiștii SRI au ajuns la concluzia că acesta a pătruns în România după 1989. Revoluția nu a adus în țara noastră doar democrație, ci și un teren bun pentru traficanții de droguri, în paralel cu apariția sataniștilor. Primul val de expansiune a satanismului în Est l-a constituit formarea, pe filieră germanã, a unor grupări sataniste în Ungaria, Polonia și Cehia. Al doilea val de expansiune a început din 1991, cînd, cu sprijinul sataniștilor polonezi, au luat naștere în Ucraina grupări de această factură, mai întîi în rîndurile minorității poloneze, apoi în rîndul tineretului din Kiev, Cernăuți și Tiraspol, ajungînd în Rusia și Basarabia.
Este inexact faptul că „satanismul a intrat în România pe filieră ungară”, spune raportul SRI. Prima grupare satanistă care a „sondat” în 1992 posibilitatea extinderii în România a fost grupul așa-zișilor „galaxieni” din Kiev, care se închinau „celor 33 de spirite astrale”, sub conducerea unui fost ofițer K.G.B., reangajat de grupările mafiote post-sovietice, cunoscut sub pseudonimul „Pater Disciplinarius”.
În schimb, accesorii de tip satanist (CD-uri, publicații, amulete etc.) au fost difuzate pe teritoriul României preponderent de grupări ungare. „Semnificativ în acest sens este faptul că primele concerte de «satanic trash» au fost susținute, în țara noastrã, de formația ungară THE BELDAMN , cu prilejul turneului efectuat în mai multe orașe din Transilvania în perioada 21 septembrie – 1 octombrie 1992. La acea dată, însă, existau deja nuclee sataniste autohtone bine închegate, spre exemplu „Îngerii Morții” din Brănești – anturaj în care, la începutul anului 1993, s-a înregistrat și un prim suicid ritual”, este concluzia la care au ajuns specialiștii SRI
„Epoca Romparkin”
În etapa inițială, fenomenul satanist a apărut în România în mediile de declasați – vagabonzi, aurolaci, boschetari, cerșători. Pentru aceștia, practicile pretins „sataniste” se rezumau la orgii heterosexuale, dar preponderent homosexuale, agrementate de consumul de spirt medicinal, la care se adăuga Romparkin, „îndulcit” cu antigel. „Ritualurile” erau pe măsura minților încețoșate de aurolac ale participanților: băutul de sînge de găină, dezgropatul de stîrvuri, onania colectivă. Semnele de apartenență la clubul consumatorilor de intestine de pisică erau „crucea lui Nero”, „crucea Vieții”, stele în cinci colțuri, evocînd simbolul comunist și amuletele confecționate din resturi de cadavre.
Începînd din 1994, s-au semnalat primele cazuri de prozelitism satanic în rîndul unor elevi de liceu, care s-au lăsat atrași de anturajele de marginali. În 1994, nucleul de boschetari „sataniști” constituit la Dorohoi a reușit să racoleze două eleve de liceu. Pentru a le convinge să participe la practicile grupării, celor două minore le-a fost administrat un amestec de Frecție „Carmol” cu excremente de cîine, care le-a adus în stare de comă alcoolică, pentru stabilizarea leziunilor hepatice și cerebrale fiind necesarã spitalizarea de urgență. O a treia elevă, de la liceul „Grigore Ghica” din Dorohoi, nu a mai putut fi recuperată neuro-psihic, sinucigîndu-se după puțin timp. Evoluția fenomenului a fost relativ lentă, dar în 1995 nucleele de boschetari „sataniști” din majoritatea marilor orașe din Transilvania și Banat au reușit să se insinueze în mediul școlar.
„Epoca Anioșa”
Evoluția fenomenului satanist a intrat în 1995 în „Epocia Anioșa”, după numele unui cannabis ieftin, dar caracterizat printr-o ridicată radioactivitate reziduală, ca urmare a faptului că este cultivat în arii de pe Spațiul Est mai puțin controlate de autorități, fiind afectate de catastrofa de la Cernobîl .
Printre primele nuclee sataniste care au aderat la consumul de droguri mai mult sau mai puțin infestate cu cesiu și stronțiu s-a numărat gruparea aurolacilor cu sediul în canalele din zona Gării de Nord din București, denumitã „Frații Stăpînului”. Sataniștii cheltuiau banii obținuți prin prostituție homosexuală în droguri venite pe diferite filiere nistrene. Treptat, la grupare au fost cooptați elevi de la liceele din București, dar și din alte localități, în special din Constanța.
„Deși mass media a acordat o atenție crescută acestui caz, în acea epocă penetrarea în medii sataniste a consumului de stupefiante ieftine și radiotoxice făcea ravagii și în alte zone ale țării. În noaptea de 5 spre 6 iunie 1996, doi boschetari sataniști din Buzău au efectuat o descindere la domiciliul unui paroh din localitate. Vizibil sub efectul stupefiantelor, cei doi i-au solicitat preotului să i spovedească. În urma refuzului preotului de a le da curs cererii, respectivii au declarat că sînt reprezentanții Satanei, iar în cazul în care va anunța organele de poliție, îl va ucide atît pe el, cît și familia”, este un episod povestit în raportul SRI.
De fapt, în România se repeta scenariul care se derulase deja, în anii ’70, în S.U.A. și Europa de Vest, iar în anii 1990 – 1992 în Europa Centrală. Exponenții crimei organizate transfrontaliere căutau noi debușee pentru drogurile invandabile pe piețe mai avizate ori „pretențioase”. De la boschetari și aurolaci, fenomenul satanist s-a deplasat spre rockerii din discotecile dubioase și spre tinerii gravitînd la periferia adevăratei lumi interlope.
În alte cazuri, este vorba de psihopați periculoși – spre exemplu un anume D.R. Mihai din Cernavodă, condamnat la închisoare cu suspendarea executării pedepsei pentru furt calificat, care în cadrul întrunirilor pe care le organiza în Cimitirul Ortodox din oraș, incita adepții la omor și sinucidere. Una dintre tinerele aflate sub influenþa sa, C. V., i-a urmat îndemnurile, încercînd să se sinucidă.
Satanismul a evoluat mai rapid ca economia capitalistă
În perioada 1995 – 1997 au luat ființă grupări sataniste în 22 de județe: Argeș, Arad, Alba, Bacău, Botoșani, Buzău, Caraș-Severin, Constanța, Covasna, Cluj, Dâmbovița, Gorj, Iași, Ilfov, Harghita, Hunedoara, Mureș, Neamț, Prahova, Sălaj, Sibiu, Teleorman, Tulcea și Municipiul București, au descoperit specialiștii SRI.
În mod similar, în perioada 1993 – 1995, E. Adrian își aroga calitatea de „șef al sataniștilor din Rîmnicu Sărat”, județul Buzău. Reclamat de alți pretendenți la acest „titlu”, i s-a înaintat dosar penal. A beneficiat de clemență, colaborînd cu organele de anchetă, în special în elucidarea activității altui satanist din zonă, cunoscut sub porecla „GAZA” (cel care, de altfel, îl reclamase „anonim”). La fel de cooperanți cu organele de ordine publică s-au dovedit a fi R. I. – „lider al sataniștilor din cartierul Micro IV Tîrgoviște”; B. Emil – luat la întrebări după ce doi sataniști din judeþul Gorj s-au sinucis; E. Gyula – lider satanist din Harghita (surprins în timp ce se juca cu un revolver), N. Marian – lider satanist buzoian, cercetat de organele de poliție pe cînd era militar în termen la U.M. 01936, fiind suspect de profanarea unor morminte.
În mai toate cazurile, listele furnizate organelor abilitate ale statului cuprind nu numai adresele exacte și numerele de telefon ale membrilor respectivelor grupãri, ci și poreclele lor de „chat”, uneori deosebit de pitorești:
– „EDDIE MORTUL” din Alba Iulia, B dul „” nr. 71, bl. A16;
– „MORTUS CADAVERICUS” din Pitești, B dul „”, bl. B32;
– „MACELARUL” din Pitești, str. „”, bl. D1;
– „DAVINA HAKKINEN” din Urziceni Ialomiþa, str.”” nr. 2, bl. 117;
– „MORTUL” din Onești Bacău, Bd. „” nr. 1, bl. 1;
– „BLACK ALIEN” din Brăila – Calea „” nr. 13, bloc 13.
Un satanist din Tîrgu Ocna, în atenția SRI încă din 1996
„Cea mai mare parte a adolescenților teribiliști care gustă din experiența satanistă renunță la aceste practici, după ce se aleg cu un sifilis imun la antibiotice (ca urmare a „riturilor sexuale”) sau cu un panarițiu ce necesită amputarea a două-trei falange, consecință a profanării de morminte. Cîțiva – al căror creier este prea încețoșat pentru a mai reacționa cît de cît normal – continuă mai mulți ani pe aceastã cale. Dar nu prea mulți ani, deoarece consumul de stupefiante infestate ori de alcool are efecte ireversibile”, spun specialiștii SRI.
Ei îl urmăresc încă din 1996 pe „liderul” satanist R. C. Gabriel, din Tîrgu Ocna, intrat în vizor în iunie 1996, după ce a participat la profanarea unor morminte la „Biserica Domnească”. Groparii l-au „interceptat” noaptea în zona „Cimitirului Bellu” din București, avînd în mîini o halcă de cadavru în putrefacție și o lumînare aprinsă. La secția de poliție, Gabriel a început sã-și mănînce excrementele, ceea ce a determinat ofițerul de serviciu să-l trimită de urgență, cu cătușe la mîini, la Spitalul de neuropsihiatrie. Au fost necesare 11 zile de tratament ca R. C. Gabriel să-și revină.
„Maxima evoluție a fenomenului satanist în România s-a consumat în perioada mai 1997 – mai 1998, cînd s-au constituit grupări în alte șapte județe: Bihor, Brăila, Dolj, Galați, Sălaj, Vaslui și Vrancea.
În acea perioadã, situația ajunsese la un prag critic, semnalat de presă: multe cimitire din mediul urban erau distruse, se înmulțiseră sinuciderile și omuciderile „rituale”, iar unele grupări sataniste trecuserã la promovarea unor doctrine politice radicale, etalînd o ostentativă predilecție pentru Adolf Hitler”, au constat ofițerii SRI.
Astăzi, cei mai mulți dintre inițiatorii mișcării sînt în spitale sau clinici de psihiatrie.
Pînă în prezent, nici un satanist român nu a reușit să ajungă la termenul „contractului”: „Voi servi 20 de ani lui Lucifer, apoi mă voi bucura de toate bunurile lumii, de-a stînga sa”. Cei mai mulți au clacat după trei-patru ani.Totuși, fenomenul satanist rămîne prezent în cel puțin 20 de județe și în municipiul București. Este adevărat, orgiile din cimitire s-au mai împuținat, profanările de morminte nu mai sunt la modă – sataniștii de astăzi sînt mai mult zmei pe Internet decît băutori de sînge de pisică. (Florin CRĂCIUN)
Lasă un răspuns