Întrucît de la o vreme sîntem afectați de activitățile teroriste (direct sau din compasiune pentru alții), au apărut luările de poziție. Faptul că o crimă este condamnată este util din punct de vedere moral pentru cei aflați în suferință, dar nu oprește atentatele. Crimele au fost și vor fi condamnate întotdeauna, dar aceasta nu este suficient pentru a se asigura securitatea de care avem nevoie. Se zice că nu este bine să-ți urăști dușmanul, și aceasta nu din motive moral-religioase, ci din rațiuni practice. Atunci cînd judeci cu inima și nu cu creierul ai de pierdut. De ani de zile nu am auzit de vreo metodă nouă de combatere a terorismului. Acum, poliția se ocupă cu supravegherea gărilor, după ce au terminat cu aeroporturile. Parcă i-ar opri ceva pe atentatori să se mute pe vapoare, metrouri sau stadioane! Orice rău trebuie lovit în cauzele care l-au generat, și nu numai în efecte. Se ridică întrebarea dacă cineva a avut tăria să se transpună în rolul avocatului diavolului și să încerce să privească problemele din punctul de vedere al adversarului. Ce îi determină pe teroriști să se comporte astfel? Intrebarea este retorică și nici nu avem suficiente date pentru a risca un răspuns. Au circulat zvonuri din care reieșea că unii atentatori sinucigași au apelat la această metodă pentru a-și răzbuna rudele ucise în conflicte. Un om disperat nu gîndește și nu acționează normal. Osama ben Laden a devenit o persoană vînată de americani cu mai mulți ani în urmă. Probabil că acum se străduiește să omoare cît mai mulți occidentali pînă va fi prins sau ucis. Civilizația de tip european nu trebuie impusă cu forța. Afganii pot hotărî singuri cînd și dacă vor scoate iasmacul de pe fața femeilor. Să nu mai vorbim despre interesele militare și economice în zonele petroliere din Asia. Principiile nu se negociază, dar este o greșeală să refuzi să asculți ceea ce îi interesează pe oponenții tăi. Al-Qaeda nu a negociat căderea guvernului în Spania, dar a obținut un succes nesperat tocmai pe erorile guvernanților. Populația a sancționat prompt și drastic lipsa de sinceritate a guvernului, care a încercat să amețească alegătorii. Urmarea este retragerea trupelor spaniole din Irak și slăbirea coaliției NATO. Se ridică întrebarea: cît de bine a fost informată populația României asupra riscurilor pe care le implică aderarea la NATO și cît de dispuși sîntem să suportăm pierderile de vieți omenești. Și ar mai fi ceva: lupta împotriva unei forțe diabolice poate fi cîștigată de o coaliție mai puternică, dar o coaliție a „Binelui”.
P.S.: Ce fel de deschidere spre adevăr manifestă actualul premier al Spaniei se vede din declarația în care menționează că victoria în alegeri nu s-ar datora sub nici o formă atentatelor Al-Qaeda. (Corneliu ZAHARIUC)
Lasă un răspuns