Trebuințele omului, ale persoanei în vîrstă – în special -, țin nu atît de preferințe și necesități, ci de posibilitățile lui materiale. Vă mai amintiți gluma care circula în anii socialismului biruitor despre ce face bine la sănătate? Să ne reamintim ce-i recomandă medicul unui pensionar suferind venit la el pentru un consult: plimbare, foarte multă plimbare!
Foarte multă plimbare face și semnatarul scrisorii ce urmează. Un băcăuan care, profitînd de timpul liber pe care-l are la dispoziție cu prisosință, fiind un „fericit” pensionar, „ară” orașul în lung și-n lat observînd cam tot ce se-ntîmplă în această așezare ce tinde să devină una…europeană. Ce observă el? Să vedem…
Nu vă faceți griji. Voi vedea și ce este bun, dar și mai puțin atrăgător. Banii contribuabililor fiscali, fie ei agenți economici sau simple persoane fizice, sînt cheltuiți nici prea-prea, nici foarte-foarte; adică…potrivit. Iată, de-un exemplu, drumurile. După ’90 s-au făcut multe; desigur, nu destule. Dar avem timp și răbdare. Au fost modernizate și reabilitate importante artere rutiere, precum Calea Republicii, Calea Mărășești, strada Nicolae Bălcescu, Calea Romanului, străzile Bacovia, Oituz, Nicolae Titulescu, Ioniță Sturza, 9 Mai, Mihai Viteazu, Vasile Alexandri, Trotuș, Băncii, Mihai Eminescu, Ștefan cel Mare și altele. 2004 se pare că ne aduce noi surprize, semn că lucrurile, cel puțin în această direcție, se află pe… calea cea bună.
Dar, n-am mai fi noi dacă n-am face și altfel. Adică, treabă de mîntuială și cheltuieli de pomană, cu pagubă mare la buzunarul colectiv. Porțiuni mari din respectivele căi se prezintă ca după niscai cataclisme: zone exfoliate, fisuri adînci și largi, asfalt supus procesului de măcinare și degradare cu mult înainte „de a ieși din serviciu”. Exemple? Luați orașul „la picior” și vă veți poticni de ele aproape la fiecare pas! Intrebarea e: chiar nu mai face nimeni recepția calitativă a lucrărilor? Sau de vină e amnezia, cu efecte pozitive asupra sațietății portofelelor unora dintre cei care dau OK-ul lucrărilor respective?
Trotuarele, și ele, se află în aceeași suferință. Chiar și cele modernizate. Exact ca în povestea lui Creangă cu pasul moale și pasul tare. Suferă gleznele de n-au treabă! Mergeți pe Războieni, Vasile Alecsandri și altele, dar aveți grijă să nu vă scrîntiți umblătoarele, fiindcă aveți toate șansele s-ajungeți la spital! Cu aceleași hibe de calitate se găsesc și bordurile de trotuar, ca să nu mai zic și despre zonele în care se execută diferite intervenții în carosabil pentru lucrări de canalizare, alimentare cu apă, instalații electrice sau de gaze…
Hai cu mine, ia-mă la braț și spune-mi tu! Vă rog s-o percepeți ca pe o invitație adresată edilului nostru șef spre a da „o roată” Bacăului cel vestit. Fiindcă altfel se vede fața orașului cînd calci hotărît pe ea, și alta e cînd învîrți volanul autoturismului pe bulevard. N-o spun fiindc-aș avea fire de cîrcotaș, ci cu cele mai bune intenții. In felul acesta poate proiectanții, executanții, furnizorii de materiale, cît și beneficiarii lucrărilor, în speță edilii tîrgului, își vor pleca, totuși, capetele și ochii, din cer spre pămînt, pentru a vedea ce se întîmplă. Ori, poate, ne face plăcere să rămînem tributari unor năravuri precum „de ce simplu, dacă se poate complicat?” și „de ce să fie bine, dacă se poate și altfel”? S-auzim, totuși, numai de bine! (Pavel DARIE, economist-pensionar, Bacău)
Lasă un răspuns