Peste 7.000 de proprietari de apartamente din municipiul Bacău au renunțat numai în această vară la serviciile publice de termoficare. Deși pare greu de crezut, cei mai mulți dintre băcăuani care au optat pentru centrale individuale, pentru care investit peste 50 de milioane de lei, nu sînt patroni sau oamenii înstăriți, ci oameni de rînd. După o iarnă în care au avut de plătit și cîte trei milioane de lei pe lună pentru căldură, pensionarii sau simplii salariați au ajuns la concluzia că singura șansă de a-și putea gestiona după buzunar banii este să-și monteze propria centrală de apartament. Dacă pînă în primăvara acestui an se debranșaseră de la cele două societăți circa 16.000 de apartamente, numai în acest sezon cifra a ajuns la 7.000 de locuințe. În aceste condiții, față de 56.800 de apartamente, cîte erau inițial branșate la rețeua publică, în această iarnă căldura publică va mai ajunge în doar circa 34.000 de locuințe.
Pentru că aici nu s-au făcut investiții în contorizarea căldurii și apei calde, cum s-a întîmplat în alte orașe mari din țară, Bacăul se numără printre localitățile cu cel mai mare procent de debranșare, de peste 40 la sută. Și asta în ciuda aprecierilor specialiștilor, care spun că operatorii din marile orașe se descurcă ceva mai bine, întrucît veniturile peste medie le permit oamenilor să suporte costul mare al întreținerii. Numai că, în Bacău, oamenii au preferat să facă economii substanțiale, să-și gireze casele, să se împrumute la bănci și să-și monteze propria centrală termică, decît să rămînă sclavii unui sistem păgubos pentru buzunar și ineficient în ce privește consumul.
Cum era în 1990
Inițial, sistemele de termoficare ale Termloc și CET Bacău își împărțeau apoape în mod egal clienții. Imediat după 1990, la sistemul centralizat de căldură erau racordate aproape 57.000 de apartamente. Prin centralele termice de cartier luate în administrare de Termloc erau încălzite 27.000 de apartamente, iar prin rețeaua de termoficare a punctelor termice de cartier primeau căldură și apă caldă celelalte imobile.
Diferențele vizibile în ce privește numărul de consumatori deserviți între cele două societăți, CET și Termloc, au apărut abia în primăvara acestui an. Anul trecut, CET a fost luată sub aripa Consiliului Local Bacău, iar în primăvara acestui an s-a procopsit cu 11 centrale termice. Deși se aflau în administrarea Termloc, iar societatea le concesionase pentru o perioadă de 20 de ani, acestea au fost cedate de firmă pentru că erau nerentabile și aduceau mai mult prejudicii decît profit societății private.
Alternativele de încălzire au apărut de 10 ani
Numărul mare de apartamente din municipiul Bacău și capacitatea redusă a societăților care produc și distribuie agentul termic au făcut ca serviciile de termoficare din Bacău să nu fie niciodată satisfăcătoare. Apa caldă ajungea pînă în acest an doar cu program, o dată la două zile, iar căldura pe timp de iarnă nu era niciodată suficientă în apartamente. În aceste condiții, liberalizarea pieței, după 1990, și apariția alternativelor la încălzirea centralizată au fost primite fără prea multe rețineri de cei care vroiau confort și își permiteau acest lucru. „Am centrală termică de zece ani. Cînd am montat-o m-a costat destul de mult, dar față de vecinii care înghețau iarna în apartamente confortul era net îmbunătățit la mine în casă. Am fost mulțumit că nu mai trebuie să fac duș cu program sau să mă încălzesc cînd vor alții. Și, în plus, plăteam și mai puțin decît ceilalți de pe scară, care primeau căldură și apă caldă de la centrala de cartier”, spune Dorin Popa, unul dintre primii băcăuani care și-a montat microcentrală de apartament.
Debranșările masive au început după 2000
Pînă prin anul 2000, centralele termice de cartier erau un lux pe care și-l permiteau doar cei cu foarte mulți bani, pentru care o investiție de 50 de milioane de lei nu era greu de suportat.
Scumpirea repetată a prețului gigacaloriei, chiar și în condițiile în care acesta este subvenționată, a făcut ca și costul întreținerii pe timp de iarnă să fie din ce în ce mai mare și mai greu de suportat. Dacă în 1999 gigacaloria costa 280.000 de lei, anul trecut, aceeași gigacalorie costa nu mai puțin de 800.000 de lei. Creșterea constantă resimțită în tarifele percepute la întreținere pe timp de iarnă au determinat tot mai mulți băcăuani să ia în calcul varianta montării propriei surse de încălzire. Așa s-a ajuns ca, după anul 2000, centralele termice să nu mai fie doar un moft, ci o necesitate stringentă pentru miile de proprietari de apartamente, care din cauza pierderilor sistemului și costurilor mari ale agentului termic plăteau facturi mai mari cîteodată și de un salariu. În cazul pensionarilor, întreținerea a devenit de cîțiva ani o povară tot mai greu de dus pe umeri, motiv pentru care datoriile la societățile de termoficare sînt din ce în ce mai mari.
Debranșări în cascadă
De la an la an, cele două societăți de termoficare din Bacău au pierdut tot mai mulți clienți. Declarațiile optimiste ale administratorilor obiectivelor termice din Bacău nu i-au convins pe băcăuani că lucrurile se vor îmbunătăți. Mai mult, nivelul din ce în ce mai scăzut de trai al unora dintre băcăuani a făcut ca și datoriile la întreținere să fie din ce în ce mai greu de plătit. Întîrzierea furnizării căldurii în pragul iernii sau sistarea apei calde sînt doar cîteva dintre efectele pe care locatarii buni platnici au fost obligați de sistem să le suporte. În aceste condiții, nemulțumirea evidentă a fost reflectată în numărul tot mai mare de derbranșări de la sistemul centralizat de încălzire. În această primăvară, după debranșările masive din ultimii ani, la sistemul centralizat de încălzire al CET și Termloc mai rămăseseră doar circa 40.900 de apartamente. Astfel, dacă în 1990 în Bacău erau conectate la rețeaua de termoficare circa 56.800 de apartamente, în primăvara acestui an agentul termic mai pătrundea în doar două treimi din totalul locuințelor din Bacău.
Facturile groazei
Constantin Braniș locuiește într-un imobil de pe strada Neagoe Vodă în care, iarna trecută, doar jumătate din apartamente mai primeau agent termic de la CET. Apartamentul are o suprafață de aproximativ 80 de metri pătrați, iar în cele patru luni de iarnă grea numai căldura l-a ajuns trei milioane de lei lunar. Constantin Braniș este pensionar, iar toată retribuția pe care o primea după 40 de ani de muncă mergea în iarnă la plata întreținerii. Dacă pînă în iarna trecută condițiile modeste de trai nu l-ar fi determinat niciodată să se gîndească la o centrală termică de apartament, în această primăvară, imediat cum a fost sistată furnizarea căldurii, primul lucru pe care l-a făcut a fost să ia un credit pentru a-și monta centrală. „Nu se mai putea așa, eram de-a dreptul disperat cînd știam că trebuie să merg să plătesc întreținerea. Toată pensia mergea iarna trecută la asociație, fără să înțeleg nimic din bani. Vecinii de pe scară care își montaseră deja centrală îmi spuneau că nu au plătit mai mult de două milioane toate utilitățile. Așa că m-am hotărît să fac un efort să-mi montez centrală, nu ca să fiu în ton cu moda, ci pentru că efectiv nu mai făceam față la întreținere”, relatează Constantin Braniș împrejurările în care a ajuns să monteze propria sursă de încălzire. Gestul lui Braniș a fost urmat, în această vară, de toți ceilalți vecinii din bloc, astfel că, în prezent, 13 dintre cele 15 apartamente au centrală proprie, iar două sînt debranșate de la sistem pentru că sînt nelocuite, proprietarii fiind plecați în Italia. Blocul 19 de pe strada Neagoe Vodă a fost debranșat zilele trecute integral de la sistemul public de termoficare. Toți proprietarii de apartamente au centrală proprie, iar datoriile blocului la asociație nu sînt mai mari de un milion de lei, în condiliie în care în toamna trecută aceiași proprietari aveau de plătit restanțe de zece ori mai mari.
Explozie de debranșări în acest an
Situația în care Constantin Braniș a ajuns să își monteze centrală proprie poate fi generalizată la majoritatea proprietarilor de apartamente care în această vară au făcut acest pas. Practic, această vară a fost cel mai frenetic sezon al debranșărilor de la sistemul centralizat de încălzire. Băcăuanii s-au întrecut să renunțe la serviciile publice de încălzire și apă caldă ale firmelor publice, după ce în iarna care a trecut au avut de plătit facturi astronomice la întreținere. Începînd cu jumătatea lunii aprilie, proprietarii apartamentelor racordate la punctele și centralele termice de cartier au depus constant cereri de debranșare. Cei mai mulți dintre solicitanți au optat pentru centrale de apartament, chiar dacă pentru a realiza aceste investiții au pus la bătaie toate economiile sau au girat cu apartamentul pentru a face un împrumut la bancă. Statisticile arată că, în această vară, CET și Termloc au pierdut cei mai mulți consumatori. În primăvară, Termloc mai avea racordate 10.706 apartamente, iar CET, cu tot cu cele preluate, 30.179 de locuințe.
Cifra debranșărilor din acest an reprezintă aproximativ o treime din totalul debranșărilor înregistrate după 1990 de cele două societăți de termoficare. Termloc a înregistrat 1671 de solicitări de debranșare, iar de la CET au renunțat la serviciile firmei peste 5.300 de proprietari de apartamente. Aproape 2.000 de solicitanți dintre aceștia nu aveau încheiate pînă zilele trecute procese verbale de constatare, ceea ce înseamnă, foarte probabil, că vor mai rămîne un an clienții firmei.
Unul dintre puținele orașe mari cu atîția debranșați
Așadar, în ultimii ani, cele două societăți publice de termoficare au pierdut, în total, 40 la sută din apartamentele inițial racordate la sistemul public de încălzire. Față de 56.806 apartamente aflate la început în sistemul public, acum doar aproximativ 34.000 de locuințe mai sînt încălzite de societățile publice de termoficare. Comparativ cu alte orașe din țară, Bacăul ocupă un loc fruntaș în ce privește procentul celor care au mai vrut să aibă de-a face cu serviciile publice de furnizare a căldurii și apei calde menajere. În 11 municipii din țară termoficarea a capotat, printre acestea numărîndu-se: Blaj, Baia Mare, Carei, Călărași, Curtea de Argeș, Orăștie, Mediaș, Satu Mare, Sebeș, Slatina și Tîrgu Secuiesc. Dacă este să ne raportăm la orașe de aceleași dimensiuni cu ale Bacăului, situația este de-a dreptul dezastruoasă. În timp ce Bacăul a pierdut într-un singur sezon aproape 7.000 de apartamente, în Constanța debranșările au fost de 2.000 de apartamente în întregul sezon, în Craiova s-au debranșat doar 500 de apartamente, în Timișoara numărul clienților a rămas același ca în 1990, iar la Arad s-au înregistrat doar 1.700 de cereri de debranșare.
Potrivit specialiștilor, cel mai bine se descurcă operatorii din marile orașe, unde veniturile peste medie le permit oamenilor să suporte costurile ridicate ale întreținerii. În plus, multe dintre societățile mari din țară și-au menținut clienții dotînd imobilele cu gigacalorimetre și apomentre pentru apă caldă. Cum în Bacău acest lucru nu s-a întîmplat, iar rețelele au fost doar exploatate, fără a fi și îmbunătățite, efectul s-a văzut și în această vară. (Costinela BREAHNĂ)
Lasă un răspuns