Pomenirea Sfinților Mucenici Adrian și Natalia (sec. IV)
Sfîntul Mucenic Adrian și soția lui Natalia erau originari din cetatea Nicomidiei și au trăit pe vremea împăratului Maximian Galeriu. Deși era păgîn, Adrian a făcut primul pas spre credința creștină. S-a întîmplat ca 23 de creștini să fie prinși, iar el a trebuit să le scrie numele în cartea de judecată. A auzit că aceștia suferă chinuri cumplite, așa că Adrian și-a scris numele altături de cele ale creștinilor. Pentru fapta sa a fost pus în lanțuri și aruncat în temniță. Natalia, soția lui, s-a dus la închisoare și i-a sărutat lanțurile, fericindu-l pentru sfîntul îndemn. Sfîntul Adrian a dus la împărat, în fața căruia și-a mărturisit credința în Hristos. A fost pus cu fața în jos și bătut. După aceea i s-au tăiat mîinile și picioarele.
Împăratul, aflînd că toți creștinii închiși sînt pe moarte, a poruncit să fie adusă în temniță o nicovală și un ciocan de fier, ca să le zdrobească mîinile și picioarele. La rugămințile Nataliei, primul ucis pentru Hristos a fost Adrian. Împăratul a dat ordin apoi ca trupurile mucenicilor să fie arse. Dar brusc, un potop de ploaie cu tunete și fulgere i-a omorît pe slujitorii stăpînirii. Atunci, credinciosul Eusebiu a luat moaștele Sfinților, le-a pus într-o corabie mică și le-a dus la Arghiropol, așezîndu-le într-o biserică aproape de Vizantia. Acolo și-a dat sufletul și Natalia. Ea a fost îngropată lîngă moaștele Mucenicilor. (C.G.)
Lasă un răspuns