Pomenirea Sfîntului Ioan Pustnicul (sec. VI)
Sfîntul Ioan s-a născut la Constantinopol și a trăit pe vremea împăraților Justin, Tiberiu și Mauriciu. A fost mai întîi lucrător în aur, om evlavios, iubitor de săraci și temător de Dumnezeu. Pentru multele lui fapte bune și pentru milosteniile ce le făcea, la sfatul patriarhului de atunci, Eutihie cel Învățat, a intrat în tagma călugărească și, după puțin timp, a fost sfințit diacon. După treisprezece ani de păstorire, patriarhul Euthiei s-a mutat din lumea aceasta, iar Cuviosul Ioan a fost silit, împotriva dorinței sale, să primească scaunul patriarhiei Constantinopolului. Și, pe tron de patriarh fiind, nu se lepăda de nevoințele pustnicești, postea, mîncînd o dată pe săptămînă, priveghea la rugăciune și dormea foarte puțin. Totodată, era foarte milostiv, tată sărmanilor, izbăvitor năpăstuiților și rîvnitor către urmarea Evangheliei Domnului, de la Care și a primit și darul facerii de minuni.
Sfîntul Ioan Pustnicul este și cel dintîi patriarh de Constantinopol, care a luat numele de patriarh ecumenic, adică primul patriarh din împărăția Bizanțului. Așa, petrecînd în nevoințe și în viață cinstită și făcînd multe minuni, Cuviosul patriarh s-a numărat cu Sfinții, mutîndu-se la Domnul. (C.G)
Lasă un răspuns