Pomenirea Sfîntului Mucenic Antim, episcopul Nicomidiei (sec. IV)
Sfîntul Mucenic Antim a fost episcop al Nicomidiei între 284 și 303, trăind în anii celei mai cumplite prigoane împotriva creștinilor, pe timpul împăraților Dioclețian și Maximian (284-305).
În vremea aceasta, credința creștină creștea pe ascuns, pretutindeni, în toată împărația. În anul 302 s-a dat poruncă împotriva ei: se dărîmau biserici, se ardeau cărți sfinte, episcopii erau prinși, iar creștinii erau supuși la chinuri.
Între episcopii întemnițați atunci a fost și episcoul Antim al Nicomidiei. La începutul prigoanei, el a stat o vreme ascuns în satul Seman, de unde întărea pe creștini prin trimiși și scrisori. Dar, venind și ceasul lui, s-a lăsat prins. Întîlnindu-se cu ostașii trimiși în această misiune, Antim le-a dat mîncare și le-a făcut ospăț, după care le-a vorbit despre adevărata credință, spunîndu-le că dorea să moară pentru Hristos, învățîndu-i totodată și pe ei să creadă. Apoi, ajungînd la un rîu, s-au botezat. Stînd înaintea împăratului Maximian, Antim a mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos. Atunci, i-au zdrobit toate oasele trupului și l-au împuns cu fiare arse, l-au bătut cu toiege și l-au încălțat în încălțăminte de aramă arsă, a fost legat la roată, iar la sfîrșit i-au tăiat capul. (C.G.)
Lasă un răspuns