Sfîntul Mucenic Gheorghe s-a născut în Capadocia și a trăit pe
vremea împăratului Dioclețian. Rămas fără tată din copilărie, Sfîntul
s-a mutat cu mama sa, din Capadocia în Palestina, unde avea
multe averi și moșteniri. Ajuns la vîrsta desăvîrșită și fiind frumos la
chip și viteaz în luptă, prin osteneală, pricepere și destoinicie, tînărul
Gheorghe s-a făcut prețuit de toți cei din jur și a îmbrățișat cariera militară. În scurtă vreme, a cucerit cele mai înalte cinstiri imperiale, pînă și dregătoria de conducător de oaste în garda împăratului.
În anul 303, împăratul Dioclețian, din îndemnul ginerului său
Galeriu, a început o prigoană împotriva creștinilor care a durat pînă
în anul 313. În această perioadă Biserica a trecut printr-o sîngeroasă probă: creștinii au fost siliți să aleagă, cu prețul vieții lor, între zeii păgîni și Hristos. Cunoscînd decretul de persecuție împotriva creștinilor, Gheorghe s-a înfățișat singur înaintea împăratului Dioclețian și, înaintea întregii curți împărătești, a mărturisit deschis că este creștin și că înțelege să slujească în oastea împăratului, ca ucenic al lui Hristos. Uimit de această mărturisire, Dioclețian a dat ordin să fie dus în temniță și pus la chinuri, ca să se lepede de Hristos. Mulți dintre păgînii, văzînd suferințele de moarte prin care trecea Sfîntul Gheorghe, și că rămîne viu și nevătămat, s-au lepădat de idolatrie și au venit la credința creștină. Mai mult, în vremea întemnițării sale, Sfîntul, atingîndu-se de un mort, acesta a înviat. Împărăteasa Alexandra, soția lui Dioclețian, văzînd acestea, a mărturisit credința ei în Hristos. În cele din urmă, împăratul a încercat să-l înduplece cu onoruri și cu făgăduieli, dar Sfîntul a ales să rămînă pentru totdeauna cu Hristos. Atunci, împăratul a dat poruncă să li se taie capetele, și Mucenicului și împărătesei Alexandra.
Sfîntul Gheorghe este unul dintre cei mai iubiți și apreciați sfinți
români. Ocrotitorul oștirii române este Sfîntul Gheorghe, steagul
Moldovei, trimis de Ștefan cel Mare la mănăstirea Zograful din
muntele Athos, are chipul Sfîntului Gheorghe, doborînd balaurul,
de asemenea, multe orașe din țară și mulți oameni poarte acest
nume simbol și purtător de biruință.
În Europa există țări și regiuni care îi poartă numele și altele l-au
ales de patron deosebit: Genova, Portugalia, Lituania și îndeosebi
Anglia. Englezii i-au imprimat chipul și pe monezile lor, ceea ce a
dus la expresia „cavaleria Sfîntului Gheorghe”, și, chiar atunci cînd
au reunțat la folosirea icoanelor în biserică, i-au păstrat o capelă în
palatul Windsor. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns