Pomenirea Muceniței Eufimia (sec. IV)
Sfînta Muceniță Eufimia a trăit în feciorie, pe vremea urmașilor împăratului Dioclețian. Cînd dregătorul Priscus a dat poruncă să se adune tot poporul pentru a aduce jertfă lui Ares, zeul Calcedonului, unii dintre creștini, nevrînd să jertfească idolului, s-au ascuns. Însă s-au găsit printre ei trădători, din cauza cărora creștinii au fost descoperiți și obligați să aducă sacrificii zeului. Printre cei ce n-au vrut să jertfească lui Ares, s-a aflat și Sfînta Eufimia. Ea fost prinsă și a fost supusă la numeroase chinuri, după care a fost aruncată la animale sălbatice. Acolo, deși a rămas nevătămată de fiare, din cauza suferințelor îndurate, Sfînta Eufimia a murit. Biserica Ortodoxă o cinstește ca pe cei mai mari Mucenici. În vechime, erau în Constantinopol patru biserici ridicate în cinstea ei.
Sinaxar romano – catolic
Pomenirea Sfinților Corneliu și Ciprian
Corneliu a fost ales papă în anul 251, după o îndelungată perioadă în care scaunul apostolic a fost vacant, din pricina persecuțiilor declanșate de împăratul Deciu. Papa Corneliu a fost cel care a trimis Bisericilor locale hotărîrile luate de Conciliul din Cartagina cu privire la modul cum trebuie procedat față de apostații doritori să se reintregreze în Biserică. În urma unei epidemii de ciumă în anul 251, creștinii au fost considerați răspunzători, deoarece au provocat mînia zeilor, iar papa Corneliu a fost exilat la Civita Vecchia, unde a murit în anul 253. Sfîntul Ciprian, prieten al papei Corneliu, era născut la Cartagina în jurul anului 210. A fost profesor de retorică și avocat, iar la vîrsta de 36 de ani s-a convertit la creștinism și a primit botezul. După trei ani, în 249, a fost ales la conducerea bisericii din Cartagina, dar abia și-a început activitatea ca episcop cînd împăratul Decius a promulgat o lege privitoare la certificatul de cetățenie, care era dat numai celor care se închinau zeilor romani. Ciprian a fugit la țară, de unde a revenit după încetarea prigoanei, dar a fost prins de păgîni și arestat în anul 258. Fără a ceda în fața chinurilor, Sfîntul Ciprian a fost executat prin tăierea capului. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns