Pomenirea Sfinților Mucenici Trofim, Savatie și Dorimedont
La praznicul zeului Apolo, în timpul împăratului Probus, au sosit la Antiohia doi oameni, Trofim și Savatie, credincioși și închinători ai Dumnezeului cel adevărat. Văzînd marea sărbătoare, ei au refuzat să se veselească cu păgînii și au spus că ei cred în Hristos. Eliodor, dregătorul Antiohiei, a poruncit ostașilor să-i prindă și să-i arunce în temniță. Apoi, l-a chemat la judecată pe Trofim. Acesta n-a cedat, iar Eliodor a poruncit să fie bătut cu toiege și supus la chinuri. A urmat la interogatoriu fericitul Savatie, care a fost spînzurat și lovit atît de tare, încît a murit pe drumul spre închisoare. Rămas singur, Trofim a fost trimis să îndure mucenicia în cîmpul Sinadelor, din Frigia, la sărbătoarea păgînă a dioscurilor, niște zei romani. Acolo l-a cunoscut pe Dorimedont, un bărbat din sfatul cetății, care-i cerceta în taină pe cei închiși pentru credință. Prins de păgîni, Dorimedont a fost schinguit și apoi ars. Chinuri groaznice a îndurat și Trofim. La urmă, i-au aruncat pe amîndoi drept hrană pentru fiare, însă animalele nu s-au atins de ei. Atunci, sub acuzația că sînt vrăjitori, dregătorul a ordonat să li se taie capetele cu sabia.
Sinaxar romano – catolic
Pomenirea Sfîntului Mucenic Ianuariu
Sfîntul Ianuariu s-a născut în Neapole și era episcop de Nola, cînd
împăratul Dioclețian a aprins focul prigoanei împotriva creștinilor.
Atunci, în acele vremuri grele pentru întreaga creștinătate, la Putiole au fost închiși mulți credincioși, printre care și diaconii Soson, Proclu, și încă doi mireni, Eutihie și Acution. Sfîntul episcop Ianuariu îl iubea mult pe Soson și avea mare încredere în el, pentru înțelepciunea și sfințenia sa. Într-o zi, episcopul a mers la Putiole să-i vadă pe cei închiși, ducîndu-le cele de trebuință. Dregătorul Timotei a aflat și a dat poruncă să fie prins fericitul Ianuariu și să fie purtat în lanțuri, pînă la locul de chinuire. În drum, au venit să-l vadă diaconul Faust, împreună cu citețul Dezideriu. Aceștia au fost prinși și ei, împreună cu episcopul lor. După multe suferințe, din poruncă împărătească, toți acești creștini și episcopul lor au fost dați la fiare, în circ, locul de petrecere al păgînilor. Însă animalele, în ciuda sălbăticiunii lor, nu s-au atins de ei. Crezînd că numai prin vrăjitorie creștinii au scăpat de la această cruntă moarte, s-a dat poruncă să li se taie tuturor capetele. În anul 432, osemintele sfîntului episcop au fost dezgropate și aduse în orașul Neapole. Sfîntul Ianuariu a fost declarat patron principal al orașului Neapole. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns