Pomenirea Sfintei Eufrosina
Sfînta Eufrosina a trăit pe vremea împăratului Teodosie cel Mic și era singurul copil al unui om puternic, slăvit și credincios, Pafnutie, din cetatea Alexandriei. La 18 ani de la nașterea ei, tatăl său i-a găsit un mire, după măsura rangului. Eufrosina, însă, iubea viața monahicească. Drept aceea, pe orice călugăr primit în casă și ospătat de tatăl ei, ea îl întreba despre viața în mănăstire. Într-o zi, cînd era singură acasă, Eufrosina a fugit, schimbîndu-și veșmintele și îmbrăcîndu-se în haine bărbătești, într-o mănăstire de călugări. Aici a început să trăiască o viață în osteneli și rugăciuni, pînă cînd i s-a uscat cu totul trupul. În acest timp, tatăl ei o căuta îndurerat prin munți, prin peșteri, fără a-i da însă de urmă. Sfînta a petrecut în acea mănăstire timp de treizeci și opt de ani, după care a căzut într-o boală și a murit. Din voia lui Dumnezeu, în acele momente de îndurerea pentru toată obștea, se afla în mănăstire și tatăl său, Pafnutie. Văzîndu-l, Sfînta l-a chemat și i-a mărturisit că ea este fiica cea căutată. Pafnutie, s-a înspăimîntat de o asemenea minune și a căzut la pămînt ca un mort. După ce și-a venit în fire, și-a împărțit averea săracilor, și s-a făcut monah, arătîndu-se vrednic urmaș al Eufrosinei, cea care a părăsit lumea și deșertăciunile ei pentru a urma lui Hristos.
Sinaxar romano-catolic
Pomenirea Sfîntului Cleopa
Sfîntul Cleofa sau Clopa este unul dintre cei doi ucenici care în ziua Învierii lui Iisus, întorcîndu-se la Emaus după terminarea sărbătorilor de Paști, au fost ajunși din urmă pe drum și întovărășiți de către Cel Înviat. Acesta nu este singurul privilegiu cu care Cleofa se poate lăuda. Dacă se ia în considerație etimologia numelui său, Cleopa și Alfeu sînt transcrierea și rostirea aceluiași nume ebraci: Halphai. Se presupune că Cleopa-Alfeu este tatăl lui Iacob cel Mic și Iosif, -frații adică verișorii – lui Iisus. Potrivit unei vechi tradiții, Celofa „martorul Învierii”, a fost ucis de către compatrioții săi, care nu puteau suporta zelul și credința lui nezdruncinată în Mesia cel Înviat. Sfîntul Ieronim ne asigură că în secolul al IV-lea casa din Emaus a fost transformată în biserică. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns