Pomenirea Sfîntului Mucenic Dionisie
Sfîntul Dionisie s-a născut în Atena și făcea parte dintre bărbații de frunte ai Areopagului, adică din sfatul înțelepților cetății. Din copilărie a cunoscut filosofia greacă și a mers în Egipt, dornic să învețe mai mult. La întoarcere, s-a căsătorit, iar la 25 de ani a preluat conducerea cetății. Cînd Sfîntul Apostol Pavel a venit și a vestit înțelepților din Atena puterea lui Dumnezeu, Dionisie a fost atras atît de tare de noua credință, încît și-a lăsat femeia, copiii și casa și a fost botezat de Marele Apostol. Apoi, l-a urmat pe acesta timp de trei ani. A învățat de la el tainele lui Dumnezeu, după care a fost făcut episcop în Atena.
Cînd a început prigoana împotriva creștinilor, Dionisie a fost prins împreună cu alți prieteni. Toți au mărturisit: „sîntem creștini și un Dumnezeu avem, Care este în ceruri, pe Acela îl cinstim, iar la idoli nu jertfim”. Dregătorul i-a supus la chinuri, însă sfinții au rămas nestrămutați în credință. Spune tradiția că după ce i s-a tăiat capul , Sfîntul Dionisie a mers cîțiva pași, ținîndu-și în mîini capul său tăiat și l-a încredințat ca pe un odor, unei femei credincioase, Catula, spre uimirea ucigașilor săi. Așa a pătimit Sfîntul Dionisie, la al nouăzecilea an la vieții sale.
Sinaxar romano – catolic
Pomenirea Sfintei Maria Iosefa Rosselo
Bendicta Rossello s-a născut la 28 mai 1811 în Albssisola Marina, mică localitate din regiunea Savona (Italia). Din fragedă tinerețe a învățat să frămînte și să modeleze lutul. La vîrsta de 19 ani a intrat în familia Monleone, ca îngrijitoare a capului familiei, care suferea de o boală cronică. După moartea acestuia, soția văduvă a rugat-o pe Benedicta să rămînă împreună cu ea, ca fiică adoptivă. După șapte ani petrecuți în casa acestei nobile, Benedicta și-a exprimat limpede dorința de a se dărui cu totul lui Dumnezeu și a renunțat la perspectiva încîntătoare oferită de mărinimoasa văduvă. Împreună cu alte două tinere entuziaste, la 10 august 1837, au fondat institutul „Fiicele Maicii Domnului a Îndurării”. În ziua de 22 octombrie cele trei tinere au îmbrăcat haina monahală și Benedicta, conform obiceiului, și-a schimbat numele în Maria Iosefa, spre a-și aminti fără încetare de Maria și Iosif, mama și tatăl purtător de grijă a lui Iisus. După trei ani, în 1840, murind episcopul, Maria Iosefa a rămas să conducă pe mai departe institutul abia format. A organizat opere de răscumpărare a sclavilor din Africa, asigurînd adăpostul și educația multor tinere negre. Dragostea activă și luminată a transformat-o pe Maria Iosefa într-o adevărată mamă pentru mulți preoți și pentru nenumărate victime ale nefericirii omenești. La vîrsta de 69 de ani, în anul 1880, inima ei bună a încetat a mai bate. În anul 1949, papa Pius al XII-lea a ridicat-o la cinstea sfintelor altare. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns