Pomenirea Sfîntului Apostol Ioan Evanghelistul
Sfîntul IoanTeologul era din Besaida Galileii, fiu al lui Zevdei, care era pescar. Sfîntul Ioan a fost, mai întîi, ucenic al Sfîntului Ioan
Botezătorul și învățase de la acesta să creadă în Iisus, că El este
Mielul lui Dumnezeu, Care ridică păcatele lumii. Sfîntul Ioan
Evenghelistul a fost unul din cei doisprezece Apostoli, aleși de
Iisus, și era cel mai tînăr din ceata Sfinților Apostoli. A trăit pînă
aproape de sfîrșitul primului veac. Totodată, era unul din cei mai
apropiați ai Domnului Iisus. Este ucenicul care la Cină s-a rezemat
pe pieptul Domnului și cel care, atunci cînd era răstignit pe Cruce,
Domnul i-a încredințat-o pe Preacurata Sa Maică. După Înălțarea
Domnului la Cer, Ioan era unul din stîlpii Bisericii lui Hristos,
împreună cu Sfîntul Petru și Iacov. Tradiția Bisericii spune că după
moartea Maicii Domnului, Sfîntul Apostol Ioan a mers în Efes, în
Asia, propovăduind credința lui Iisus. Aceeași Tradiție mai spune
că, din porunca lui Domițian, „Apostolul dragostei” a fost surghiunit
în insula Patmos, unde a scris Evanghelia, cele trei Epistole și
cartea Apocalipsei. Murind Domițian și venind împărat Nerva, Sfîntul Ioan s-a întors la Efes, unde a așezat episcopi și preoți, pe care i-a învățat să păzească toate cîte le-au auzit de la dînsul.
Sfîntul Ioan a murit în pace, la Efes, în al treilea an al împărăției lui
Traian, după ce a ieșit nevătămat dintr-un cazan cu untdelemn în
fierbere, la Roma. El este singurul Apostol care a mers cu Iisus pînă la piciorul Crucii. Astăzi se pomenește semnului minunat care s-a arătat la Efes, unde era mormîntul Sfîntului. Acolo, din mormîntul lui izvora, cu darul lui Hristos, o pulbere albă, ca un praf tămăduitor, pe care creștinii îl numeau mană. Ungîndu-se cu el, credincioșii se tămăduiau de neputințe și patimele sufletului și trupului.
Sinaxar romano-catolic
Pomenirea Sfîntului Victor
Sfîntul Victor era soldat roman, de loc din Mauritania, dar aflat cu legiunea lui la Milano. Asemenea altor tovarăși de arme și de credință, a fost constrîns să aleagă între împărat și Dumnezeu. Alegerea lui a fost clară și hotărîtă. Drept urmare, Victor a fost arestat și supus unui regim sever de închisoare. Pentru a-i înmuia curajul, a fost lăsat șase zile fără mîncare și fără apă. Deși interogatoriul a fost condus de însuși împăratul Maximilian, Victor a rămas neclintit în hotărîrea de a nu sacrifica zeilor, chiar după ce i s-a aplicat o cruntă biciuire. Readus în temniță, Sfîntul Victor a fost supus unor chinuri îngrozitoare. Între altele, i s-a turnat plumb topit în rănile deschise prin biciuire, dar tăria lui nu a putut fi înfrîntă. În cele din urmă, Sfîntul Victor a fost decapitat. Este considerat unul dintre sfinții cei mai iubiți de către cetățenii orașului Milano. Este declarat de fapt patronul celor închiși și a celor exilați. (C.Gh.)
Lasă un răspuns