Pomenirea Sfîntului Mihail Mărturisitorul, episcopul Sinadelor
Cuviosul Mihail a trăit pe vremea împăratului Leon Armeanul și a fost închinat, încă din copilărie, de maica sa, slujirii lui Dumnezeu. Urmînd viața monahală din tinerețe, Mihail, împreună cu un bun prieten al său, Teofilact al Nicomidiei, au fost trimiși de patriarhul Tarasie al Constantinopolului la o mănăstire, zidită la țărmul Mării Negre. Datorită vieții lor duhovnicești, mulți credincioși au venit din ținuturi îndepărtate la dînșii, pentru binecuvîntare și sfaturi duhovnicești. Mai tîrziu, patriarhul a socotit că sînt vrednici de treapta arhieriei, și i-a așezat episcopi: Sfîntul Teofilact, episcop în Nicomidia, iar Cuviosul Mihail, episcop al Sinadelor. După moartea lui Tarasie, în imperiul bizantin a început o puternică prigoană contra sfintelor icoane susținută de către împăratul Leon Armeanul. Acesta numea icoanele idoli și le ardea, iar pe cei care se închinau lor, îi chinuia. Atunci, l-a izgonit din scaun pe fericitul patriarh Nichifor, urmașul lui Tarasie, și pe ceilalți arhierei dreptcredincioși, iar în locul lor a ridicat pe eretici. Pentru atitudinea necreștină a împăratului, Mihail s-a ridicat și a luat atitudine. Drept urmare, a fost osîndit să fie surghiunit din loc în loc, ca și ceilalți episcopi dreptcredincioși, departe de bisericile lor. În mulțimea necazurilor și de istovire, Cuviosul Mihail a închis ochii în scurtă vreme.
Sinaxar romano-catolic
Pomenirea Sfîntului Ioan Baptista de Rossi
Ioan Baptista din Rossi reprezintă triumful voinței asupra debilității fizice, a unei generoase activități apostolice în pofida obstacolelor, puse de o sănătate șubredă. Atins de epilepsie și de o boală de ochi, el și-a intensificat activitatea zilnică în folosul săracilor din Roma și a celor internați în azile.
S-a născut la Voltagio, în provincia Genova, în anul 1698, iar de la vîrsta de 13 ani, s-a stabilit definitiv în Roma. În anul 1714, a intrat în rîndul clericilor, primind tonsura, a continuat studiile de teologie la Institutul de la Minerva și, la 8 martie 1721, a fost sfințit preot. A organizat o Asociație de pietate a Preoților Seculari, pe care a afiliat-o azilului Sfînta Galla condus de el. Afară de azilul Sfînta Galla, destinat bărbaților, el a vrut să lărgească cîmpul activității sale, întemeind un azil pentru femei, pe care l-a pus sub patronajul Sfîntului Alois Gonzaga. Adeseori, Ioan Baptista a fost văzut în micile piețe romane improvizînd un discurs pentru cei care nu aveau de lucru. Simpatia care și-a cîștigat-o între locuitorii umili ai mahalalelor, atrăgea la scaunul său de spovadă șiruri lungi de oameni care doreau să se spovedească. În ultimele luni de viață, recrudescența bolii i-a provocat un adevărat calvar. A murit în anul 1764 și a fost beatificat de Papa Pius al IX-lea. Papa Leon al XIII-lea l-a ridicat la cinstea altarelor în ziua de 8 decembrie 1881. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns