Pomenirea Sfîntului Mitrofan, primul patriarh al Constantinopolului
Sfîntul Mitrofan era de origine împărătească și a trăit în timpul lui Constantin cel Mare. Încă de tînăr, descoperind frumusețea credinței creștine, s-a alăturat episcopului Tit din Bizanț, un om plin de evlavie și iubitor de Dumnezeu. Acesta l-a învățat pe tînărul Mitrofan tainele credinței creștine. Imediat ce a fost eliberat scaunul episcopal, a fost ales conducător al credincioșilor din Bizanț. Mitrofan a continuat să strălucească prin smerenie, blîndețe, milostenie și propovăduirea unei învățături sănătoase și curate. Virtuțile sale l-au făcut apreciat și iubit de însuși împăratul Constantin cel Mare, care l-a numit părintele său duhovnicesc. În anul 325, cînd s-a adunat la Niceea primul Sinod Ecumenic pentru îndreptarea unor învățături greșite care loveau în credința creștină, Mitrofan era atît de bătrîn, încît nu s-a putut deplasa pînă la locul sinodului și l-a trimis pe Sfîntul Alexandru, care i-a urmat, mai apoi, în scaunul de episcop. Bătrînul Patriarh Mitrofan a murit la 115 ani și a fost cel dintîi patriarh al Constantinopolului.
Sinaxar romano-catolic
Pomenirea Sfîntului Francisc Caracciolo
Sfîntului Francisc Caracciolo i se atribuie introducerea unui al patrulea vot călugăresc, pe lîngă cele trei obișnuite – de castitate, de sărăcie și de ascultare -, votul de a nu accepta nici o demnitate bisericească. Congregația întemeiată de el a deschis o casă la Roma, după care Francisc s-a dus în Spania, unde a întemeiat un centru al Congregației la Valadolid și un colegiu la Alcala. Apoi a îndeplinit oficiul de maestru de novici la Madrid, după care a fost rechemat la Neapole, ca superior al mănăstirii Santa Maria Maggiore. Activitățile numeroase pe care le-a îndeplinit i-au ruinat sănătatea. În timpul unei opriri în localitatea Agnona, fiind găzduit de Părinții Oratorieni, s-a îmbolnăvit grav și, pe 4 iunie 1608, a încetat din viață. Trupul său, transportat la Neapole, a fost înmormîntat în biserica Santa Maria Maggiore. Primul dintre multele miracole săvîrșite de el – vindecarea minunată a unui schilod chiar în timpul funerariilor, a fost scînteia de la care a pornit devoțiunea napolitanilor față de acest sfînt. Papa Pius al VII-lea l-a ridicat la cinstea altarelor în 1807 și, în 1840, a fost declarat copatron al orașului Neapole, alături de patronul principal, Sfîntul martir Ianuarie. (C.Gh.)
Lasă un răspuns