Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfintei Zita
Învățătura Sfîntului Ioan Gură de Aur despre viața veșnică și osînda ce va veni: Creștinii nu trebuie să se lase amăgiți ascultînd de diavol, care îi învață că nu există viață veșnică și pedeapsă pentru păcate. Am auzit pe un iubitor de păcate, zicînd că Dumnezeu ne îngrozește doar cu frica de osîndă. Dar cei care gîndesc așa se vor osîndi împreună cu ereticii. Spuneți-mi mie, voi cei ce faceți pe Dumnezeu amăgitor: Cine a poruncit să-l izgonească pe Adam din rai? Și pe vremea lui Noe, cine a înecat toată lumea? Sau la Sodoma și Gomora, cine a trimis piatră și foc? Cine a aruncat pe egipteni în mare? Cine a hrănit în pustie șasezeci de mii de suflete? Cine a ars adunarea lui Aviron? Cine, pe vremea lui Core a dat lui Datan, a poruncit pămîntului să se desfacă și l-a făcut să înghită de vii două sute de oameni și apoi trei mii ? Cine a pierdut pe alți șaptezeci de mii, pe vremea lui David?
Și acum, cîte primejdii suferim pentru păcatele noastre? Că uneori și boli grele apar între noi și, pentru păcatele noastre, toate ni se fac primejdioase: focul ne arde, apa ne îneacă, tunetul ne rănește, fulgerul ne arde. Căci animalul din mîinile noastre se hrănește, iar uneori el ne ucide. Și pîinea este dată nouă spre mîncare și ea ne omoară, oprindu-se în gît; încă, unii și din beție mor. Pe mulți spurcați, aici, în lumea aceasta, îi osîndește Dumnezeu și, dacă nu părăsesc răutățile și nu se pocăiesc cu adevărat, dincolo vor fi dați, pedepsei celei vesnice. Să credeți, fraților, cu adevărat, că este osîndă pentru cei păcătoși. Întrebați pe păgîni și pe eretici, chiar și pe diavoli; și toți, cu un glas, vor răspunde vouă, că este judecată și osîndă și răsplătire, după faptele fiecăruia. Că Dumnezeu pedepsește pe cei ce greșesc, iar pe cei ce trăiesc cu dreptate îi încununează.
Să-ți încredințezi, acum, sufletul tău și să-l înveți să nu se amăgească fără de minte. Că Adam, strămoșul nostru, a greșit, însă nu știa și nici nu auzise că s-ar fi pedepsit cineva, pentru păcate, mai înainte de el. Iar noi, auzind toate acestea, de ce să nu credem, de vreme ce am auzit că pentru ucidere, invidie și răutate, a fost pedepsit Cain. Și cum a pierit, cu potopul, neamul omenesc, pentru desfrînare. Mai mare decît acea pedeapsă a fost arderea sodomitenilor, pentru aceeași desfrînare, dar că Noe s-a izbăvit din potop și Lot din foc? Deci, vedeți cît de drept este Dumnezeu? Că nu pierde pe cel drept, împreună cu necurații. O, fraților, să credeți, cu adevărat, că este pedeapsă, pentru cei păcătoși. Patru mii de ani au trecut de la arderea sodomitenilor și, pînă astăzi, încă fumegă fumul, spre învățătura și îngrozirea păcătoșilor. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns