• acesta este sloganul chirurgului Adrian Cotîrleț, directorul Spitalului Municipal din Moinești • zicala a fost transpusă în realitate de doctorul moineștean, care a făcut ca spitalul pe care îl conduce de un an să fie singura unitate medicală din județ fără datorii la furnizori
Succesul în cariera de medic se cucerește greu, cu pași mici, dar cu multă voință. Recunoașterea valorii vine doar dintr-o singură direcție: pacienții care trec prin mînă doctorului și care ajung să fie vindecați. Odată urcat în vîrful piramidei, cel mai greu este să te menții acolo. În branșa chirurgilor, succesul și menținerea în top sînt o competiție dură, cu sine însuși și cu tot ceea ce ar putea deveni o piedică. Unul dintre chirurgii care sînt deja în top și care nu se mulțumesc doar să se mențină printre cei mai buni este și chirurgul Adrian Cotîrleț, directorul spitalului din Buhuși.
Un accident la sport i-a îndreptat pașii către medicină
La 17 ani mai visa încă să devină un sportiv de performanță. Elevul liceului de biologie din Tîrgoviște, Adrian Cotîrleț avea tot dreptul să se gîndească că va face carieră în sport. Era în echipa de baschet a Craiovei, cu care reușise performanța de a deveni campion național de juniori. Era deja o vedetă în orașul natal, iar viața sportivă i-ar fi putut oferi satisfacții multe: victorii, bani, deplasări în străinătate. Nici o clipă nu i-a trecut prin minte liceanului născut și crescut în Tîrgoviște că va ajunge pe băncile Facultății de Medicină, apoi chirurg și, în cele din urmă, director de spital. „Un accident la genunchiul stîng pe care l-am suferit în anul 1973 a făcut să stau mai multă vreme în preajma medicilor ortopezi. M-a fascinat contactul cu ei și, chiar dacă problema de la picior s-a rezolvat, am rămas sub imperiul impresiei pe care ei mi-au făcut-o. M-am îndrăgostit astfel de meseria de medic și m-am hotărît să dau la Medicină în momentul în care am realizat că accidentul de la genunchi nu mă va lăsa să fac performanță în continuare. Sînt genul de om care vreau totul sau nimic, așa că am renunțat categoric la cariera sportivă și am început să mă pregătesc pentru medicină”, ne-a mărturisit Adrian Cotîrleț.
Nouă ani în așteptarea specializării
Examenul de admitere la facultate a echivalat pentru fostul campion național la baschet cu o floare la ureche. Admis din prima lovitură, Adrian Cotîrleț a devenit de atunci moldovean prin adopție. Încă din facultate, urmată între anii 1976-1982, tînărul student știa că va deveni chirurg. „În facultate, peste 70% dintre studenți au un singur vis: acela de a deveni chirurg. Pe parcurs însă mulți renunță. Eu nu am fost printre ei și mi-am dus la îndeplinire dorința, chiar dacă a trebuit să aștept nouă ani”. La facultate, Adrian Cotîrleț a fost coleg cu Constantin Stan, un alt student care visa la chirurgie și și-a îndeplinit dorința.
„La facultate era o competiție între noi doi, fără să știm că mai tîrziu vom ajunge să lucrăm împreună. El a terminat însă facultatea cu media 10, iar eu doar cu 9,90 din cauza notelor de 9 de la filozofie și economie politică. Am luat însă nota 10 la examenul de diplomă”, își amintește doctorul Cotîrleț despre anii studenției. Finalul facultății nu a fost o ușurare, abia cum începea greul, iar visul unei specializări în chirurgie cerea mult efort și perseverență. „După facultatea erau obligatorii cei trei ani de stagiatură. Primul dintre ei l-am făcut la spitalul din Onești, iar următorii am ajuns la Moinești”, spune chirurugul. Cei încă trei ani de studiu nu i-au scos în cale tînărului doctor decît o nouă provocare. Ca să devină chirurg a trebuit să-și pună răbdarea la încercare o jumătate de deceniu.
„Cînd am terminat cu stagiatura am fost nevoit să aștept cinci ani ca să dau examenul de rezidențiat, pentru că în toți acei ani nu s-a ținut examen de specializare. În ’91 însă am dat examenul pentru chirurgie, după ce lucrasem pînă atunci ca medic de urgențe pe Salvare. Au urmat astfel alți trei ani de specializare la spitalul de Urgențe din București”, povestește doctorul Cotîrleț. Toate treptele ascensiunii au fost urcate apoi rînd pe rînd de tînărul medic cu mentalitatea formată într-o echipă sportivă. „Perseverența și dorința de competiție sînt cîteva din calitățile pe care mi le-am format ca sportiv. De multe ori aceste trăsături de caracter mă fac să par în ochii colegilor un om orgolios, dar nu este așa. Cînd îmi doresc ceva, nu mă las pînă nu îmi iese. După ce mi-am luat specializarea în chirurgie, am vrut să devin medic primar și am ajuns, iar apoi am dorit să-mi iau doctoratul în medicină și am obținut și acest grad”, reciunoaște Adrian Cotîrleț.
Laparoscopia, copilul de suflet al chirurgului din Moinești
Munca asiduă depusă pentru urcușul pe toate treptele carierei trebuiau să-și arate și roadele. Nu doar cartea de vizită încărcată cu toate titlurile posibile în medicină era scopul medicului Cotîrleț. Toată truda depusă la examene ar fi rămas fără rost dacă nu s-ar fi concretizat în fapte. Anul 1995 avea să fie însă momentul în care chirurgul din Moinești nu mai putea fi oprit din drumul său ascendent. „În 1995, după doi ani de la începutul colaborării mele cu Medical Service, am realizat prima operație laparoscopică în sistem privat din România, iar la cîteva luni am repetat premiera în spitalul din Moinești. Laparoscopia este practic copilul meu de suflet, pentru că sînt convins că un medic se menține în top numai dacă este mereu la curent cu noutățile în materie. Pînă acum, am efectuat la Moinești peste 2.000 de operații laparoscopice, iar la Medical Service alte 500 de intervenții similare. Îmi place să fiu mereu într-o competiție și nu mă simt bine dacă ea nu există în preajma mea. De aceea fac tot posibilul să-i antrenez și pe colegii mei în dorința de a face mereu lucruri noi. Sînt bucuros că acum, în Moinești, există o adevărată echipă de chirurgi și de asistente care au cursuri de specializare în țară, dar și în străinătate”, spune chirurgul .
Dorința de a ține tot timpul pasul cu ultimele noutăți în branșă l-au făcut să răspundă prezent la 25 de cursuri postuniversitare, să devină membrul a șapte societăți naționale de chirurgie din țară și la alte două foruri similare europene.
are foto”coti1″ exp: doctorul moineștean a refuzat să devină medic în America, dar a operat acolo de mai multe ori
are foto”coti2″ exp: la clinica de chirurgie din Strasbourg, doctorul Cotîrleț a fost impresionat de dotare și calitatea serviciilor medicale acordate pacienților
Pămîntul Făgăduinței nu l-a atras
Schimbul de idei cu alți chirurgi din lume l-a făcut firesc, fie pe propriul teren, la Moinești sau Medical Service, fie chiar ca invitat în clinicile din străinătate. Chirurgi din Belgia, Italia și Franța au răspuns de mai multe ori invitațiilor în România ale doctorului Cotîrleț. La rîndul lor, alți chirurgi întîlniți la congrese de chirurgie l-au invitat să opereze alătuiri de ei în străinătate. „Am răspuns invitațiilor, am stat o perioadă scurtă de timp, dar nu am fost tentat niciodată să rămîn acolo definitiv. Prima ofertă mi-a fost făcută în America, dar răspunsul meu a fost negativ. Dacă acceptam ma-și fi simțit ca și cum aș fi șters cu buretele tot ce făscusem pînă atunci. Nu am putut face asta și m-am întors acasă. De fapt am renunțat și la propuneri pentru un post de chirurg și la spitalul Elias din București”. Doctorul Adrian Cotîrleț a refuzat posturi de chirurg în spitale cu nume mult mai sonore, dar ambiția ca despre spitalul din Moinești să audă lumea din toată țara nu l-a părăsit. Acum, în calitate și de director al acestui spital poate face mai mult decît premiere în chirurgie. „Am două planuri pe care vreau să le transform în realitate. Vreau ca spitalul din Moinești să devină anul acesta cel mai performant spital de 300 de paturi din România, iar două secții din spital să devină de interes județean. Este vorba despre secțiile de Chirurgie și cea de Anestezie și Terapie Intensivă”. Cînd a devenit director de spital, acum aproape un an și jumătate, multă lume spunea că își va rupe gîtul. Stătea practic cu o sabie deasupra capului, cea a furnizorilor la care spitalul avea datorii mari și care amenințau nu doar cu somații, ci și cu procese. În anul și ceva care s-a scurs de la numirea sa în funcția de conducere a spitalului, unitatea medicală a scăpat de datorii, în acest moment, fiind singurul spital din județ care nu înregistrează creanțe față de furnizori. Nu doar lipsa datoriilor face din spitalul moineștean un unicat în județ. Cu fonduri obținute din sponsorizări, toate saloanele și rezervele spitalului arată ca unele din clinicile private și atrag nu doar pacienți din zona orașului Moinești, ci din toată țara. „Nici una dintre rezervele din spital nu sînt pe bani, așa cum se practică în celelalte spitale. Nu este deloc în cîștigul spitalului, ca un om cu bani să plătească un milion, două pentru cît stă internat în spital, ci este de preferat ca un astfel de om, cu potențial economic să facă o sponsorizare pentru spital, acolo unde este nevoie”. Nu doar saloanele sînt renovate și modernizate, de la gresie, faianță, paturi, mobilier și perdele, ci și sălile de operație în care dotarea de ultimă oră a fost făcută cu aparatură repartizată de Ministerul Sănătății. Pe lîngă aparatura din sălile de operație în valoare de 200.000 de dolari, MS a repartizat recent spitalului din Moinești și un sterilizator automat de producție american. Cînd va fi dată în folosință, adică pînă la sfîrșitul lunii, secția de sterilizare a spitalului din Moinești va fi la același nivel cu cea a Spitalului Județean.
are foto”coti 3″ exp: două zile pe săptămînă, directorul spitalului de stat lucrează la patron
„Cine vrea să facă treabă poate să facă și aici”
Nici unul dintre refuzurile de a se stabili în străinătate ca medic nu-l sîcîie acum pe chirurgul Cotîrleț. Pînă la cei 46 de ani împliniți poate spune că a obținut tot ce a vrut: o familie, o carieră care a trecut cu bine prin toate etapele, un post de conducere într-un spital și un loc de muncă într-una din clinicile private de renume din România. Diferențele dintre cele două locuri de muncă pe care le are nu-l deranjează, ba din contră îl mențin în aceea competiție fără de care declară că nu poate să trăiască. „Între a lucra la stat și în sector privat sînt diferențe, dar în zona relațiilor dintre oameni, spune medicul Cotîrleț. La capitolul dotare putem spune că acum începem să ne apropriem de dotarea din clinicile private. Diferența esențială este la modul în care își este apreciată munca. Într-o clinică privată este foarte bine cuantificată valoarea actului medical și acest lucru face ca medicul să nu fie pus în situații jenante față de pacient. Și legăturile dintre medici sînt mult diferite în privat, pentru că nu există suspiciuni în ce privește cîștigul. Știu că mulți dintre colegii mei ar putea să se supere de aceste aprecieri ale mele, dar ele sînt adevărate”.
Discuția cu medicul Adrian Cotîrleț, purtată în biblioteca cabinetului său, se termină cu aceste vorbe, toate dintre cele istorisite de directorul spitalului din Moinești fiind spuse doar după întrebări iscoditoare. „Sînt omul faptelor și nu-mi place să vorbesc despre mine”, au fost vorbele de început ale doctorului. Cu toate acestea, calmul și precizia de care un chirurg trebuie să facă dovadă în sala de operație și-au făcut simțite prezența și în afara ei. Discuția nu a durat foarte mult, pentru că în spital mai așteptau pacienți programați la operație. De data aceasta, bolnavul care aștepta să fie operat de chirurgul Adrian Cotîrleț era chiar mama doctorului. Stăpîn pe situație, precis și rece ca o lamă de bisturiu, chirugul s-a întors la munca sa. Unul dintre proiectele sale, cel cu ridicarea a două secții la nivel județean, așteaptă deja un răspuns de la Ministerul Sănătății, iar pentru celălalt, faptele vor vorbi. (Cezara DUȚĂ)
Lasă un răspuns