După cum ați observat această pagină încearcă să vă ofere și informații utile despre locurile unde ați putea să vă petreceți vacanța. Săptămîna asta, în urma unei experiențe personale, locul vizat va fi Slănicul, stațiune SUPRAnumită Perla Moldovei.
Poate așa or fi stat lucrurile pe vremea cînd părinții noștri erau adolescenți.
E ora 8.00 dimineața. Ne strîngem toată gașca, vreo 12 oameni, și o tăiem spre Slănic. Dar cum ajungem acolo? Tren direct nu există, deci mai mult v-ați complica să apelați la această variantă. Trenul vă lasă în Tîrgu-Ocna, iar de acolo trebuie să vă urcați în autobuzul de Slănic. Ca să simplificați lucrurile, ați putea să vă îndreptați direct spre Autogara Bacău. Cu autobuzul drumul durează vreo oră jumătate. Am ajuns! Însă nu avem cazare. Iată-ne cu bagajele în spate, obosiți și înfometați, bătînd din poartă în poartă după un loc în care să ne facem de cap și noi vreo două zile. Prețurile însă variază și asta constituie un motiv de disensiuni între membrii grupului. La „Venus” și „Flora” răspunsurile recepționerelor ne cam taie elanul: o cameră cu două paturi costă 900.000 lei pe noapte.
Ne-am mai tăiat puțin din lungul nasului, am căutat și am găsit și alte alternative. Nu are rost să le înșir pe toate, pentru că ideea este aceeași: nici una nu costă mai puțin de 200.000 pe noapte, iar condițiile sînt cam aceleași. Mirosul de igrasie te izbește încă de la intrarea în vilă, iar de la o baie bună îți poți lua „la revedere” vreo trei zile.
Nu sînteți așa pretențioși? Campingul RAY11 vă stă la dispoziție! Aici un loc pe noapte costă 100.000 de lei. Căsuțele cu două sau trei paturi și vila cu opt locuri sînt renovate. În incinta campingului se găsește un restaurant și o discotecă în aer liber. Singurul dezavantaj e că drumul pînă în Slănic e parcurs în aproximativ o oră de mers pe jos prin pădure.
Ne-am cazat! Am ignorat toate sfaturile părinților și nu ne-am luat nimic de-ale gurii la noi. Înfometați, căutăm un loc unde să ne potolim foamea. Nu a fost greu, gama de restaurante nefiind foarte diversificată. Cele două terase existente practicau aceleași scoruri, destul de piperate. Dacă vrei să te ridici sătul de la masă, nota de plată va fi de minimum 150.000-200.000 de lei. Un suc e 25.000 lei, o pizza peste 60.000 lei, iar un cotlet cu cartofi prăjiți vreo 80-90.000 de lei. Ce te faci dacă nu dispui de un portofel atît de gros? Soluția: alimentara și magazinul mixt din centrul stațiunii.
De cazat ne-am cazat, de mîncat am mîncat. Unde ne distăm? Băieții au tăiat-o imediat pe terenul de fotbal, iar noi fetele am rămas la o mică bîrfă în cabană. În rest, timpul liber poate fi petrecut la popicărie sau la o bilă în club Onix. Plimbări în parc, veșnicele incursiuni la „miraculoasele” izvoare, dar toate astea îți ies pe nas după vreo trei zile, chiar dacă ești cu gașca. Cei cîțiva turiști care se puteau observa pe strada principală aveau o medie de vîrstă destul de ridicată. Deci prieteni noi nu prea intră în discuție.
Noaptea vă puteți petrece timpul în discotecă. „Căprioara” este singura mai apropiată, asta dacă excludeți varianta „RAY 11”. Atenție! „Băștinașii” nu sînt atît de primitori. Dacă ai ghinionul să dispui de o față de „jmecher”,o poți încasa în discotecă, fără un motiv foarte întemeiat. Aviz amatorilor de senzații tari!
Totuși ce poate fi mai frumos decît un bairam zdravăn în gașcă, petrecut în viluța în care v-ați cazat? Atracțiile serii vor fi cu siguranță prietenii puțin amețiți și vecinii chinuiți de acordurile asurzitore ale lui Adrian Copilul Minune.
Eu zic că merită să încercați o escapadă la Slănic, dar nu mai mult de două, trei zile. Distracție plăcută! (Ioana HAGIMĂ)
Lasă un răspuns