• Eugenia Harja își taie soțul de la plata orelor suplimentare • pentru că Eugenia și Vasile Harja întîrzie deseori de la serviciu, fiica lor i-a caracterizat ca „anormali”
Dacă ar avea ocazia să lucreze în subordinea soțiilor, cei mai mulți dintre bărbați ar refuza, pe motivul că acasă, dar și la serviciu, trebuie să cînte cocoșul. Astfel de idei preconcepute funcționează încă foarte bine chiar la mari companii românești și în instituții publice, unde se preferă separarea soților, pentru a nu se isca nemulțumirile celorlalți angajați și pentru a se preveni favoritismele. Soții Eugenia și Vasile Harja au reușit însă să spargă tiparele. Ei lucrează împreună de mai bine de un an la Direcția Județeană de Statistică Bacău, unde director este Eugenia Harja. „În general, soțul nu este favorizat. Dimpotrivă, e tăiat de la anumite drepturi”, caracterizează Directorul DJS situația în care unul dintre soți lucrează în subordinea soției.
„Am dus-o de mînuță la Statistică, de unde a venit plîngînd”
Eugenia Bordeianu (actualmente Harja) și Vasile Harja s-au cunoscut în anii ’70, la Liceul „Ștefan cel Mare” din Tîrgu-Neamț, unde au învățat împreună din clasa a IX-a pînă într-a XII-a. Eugenia Harja își amintește că Vasile Harja era foarte apreciat de profesori, pentru că era „foarte bun” la disciplinele reale. „Nu-i plăcea «umanul» și era, cîteodată, altoit la note, spune fosta colegă de liceu, dar Vasile s-a dezmeticit în al doilea trimestru al primului an de liceu și nu a mai avut probleme”. Vasile Harja confirmă debutul dificil în viața de licean: „Eu veneam de la țară și am fost dezorientat. A trebuit să recuperez, pentru că liceul era de renume și toți ceilalți învățau bine, așa că i-am ajuns din urmă”. Ambii recunosc faptul că Eugenia Harja învăța bine cam la toate materiile, dar în special la cele umaniste. „De obicei, ea lua premiul întîi, iar eu, mențiune”. Cei doi s-au împrietenit încă din liceu și, după opt ani, în 1981, s-au căsătorit. Între timp, ea a absolvit o facultate de profil economic, iar el, de profil tehnic-militar.
Vasile Harja a lucrat pînă în 2001 ca inginer de radiolocație la Unitatea Militară de Aviație Bacău, de unde a plecat cînd avea gradul de locotenent comandor. Harja spune despre foștii săi colegi că au fost „cam surprinși” cînd a luat decizia de a părăsi viața militară, deoarece „ei știau că vreau să ies la pensie de acolo”. În urmă cu mai mult de patru ani, Vasile Harja a terminat și Facultatea de Contabilitate și Informatică de Gestiune, din cadrul Universității „George Bacovia”. La 43 de ani, cu licența în buzunar și cu o carieră militară în spate, el a avut mai multe oferte de muncă, dar a preferat să lucreze la Direcția de Statistică Bacău, primul hop fiind Recensămîntul Populației și Locuințelor (RPL). S-a înțeles foarte bine cu noii colegi încă de la început. Vasile Harja explică asta prin aceea că „am avut relații cu statistica încă din 1981, cînd, după repartiție, am dus-o pe soția mea de mînuță la locul de muncă, de unde s-a întors plîngînd acasă”.
Despre subalternul său, Eugenia Harja spune că, „involuntar”, cere mai mult decît de la ceilalți, tocmai pentru a nu crea discuții. „Și el simte că aștept mai mult de la el, spune directorul Harja, dar, cînd e vorba de drepturi, ca să nu fie discuții, îl tai”. Asta se întîmplă la sfîrșitul anului, cînd fondul de plată al orelor suplimentare este insuficient și, pentru că el avea mai multe, a fost tăiat. Vasile Harja a lucrat de la început la recensămîntul populației, la Secretariatul tehnic, care a funcționat la Palatul administrativ. Eugenia Harja nu își menajează deloc soțul, pe care îl cheamă deseori la sediul DJS deși mai face și teren. „E fîțîit în toate locurile”, spune despre Vasile Harja soția sa. Ea dezvăluie că, deseori, directorul adjunct, Constantin Schrenck, este nevoit să îi ia apărarea soțului subordonat, mai ales cînd i se taie din drepturile salariale. Eugenia Harja se declară foarte mulțumită de munca soțului și de faptul că s-a integrat foarte bine în colectiv.
„Lasă, că mă plătește mama ta!”
Vasile Harja nu se simte deloc oropsit la serviciu. „Cu soția colaborez foarte bine, pentru că la Direcția de Statistică toți angajații sîntem ca o familie și relația șefi-subordonați este una de conlucrare”, spune el. Harja nu se supără că este „tăiat” de la plata orelor suplimentare, pe care le face totuși cu plăcere, pentru că nu vrea să facă de rîs instituția. În plus, nici în armată nu era plătită munca suplimentară, așa că e obișnuit. Cea mai nemulțumită de faptul că soții Harja este fiica lor, care le-a spus că sînt „anormali”. „Cînd vin tîrziu acasă, îi spun fetei, în glumă, că «lasă, că mă plătește mama ta!»”, povestește Vasile Harja. Lui nu îi pare rău că a ales să lucreze la Statistică, deși salariul e „cam mic”, dar nici în Armată nu era mare. Harja nu și-a pus problema să plece de la DJS, dar, adaugă el, „depinde de oferte”. De cealaltă parte, Eugenia Harja ne-a dezvăluit că nu vrea ca soțul să plece de la DJS, pentru că a reușit să se facă indispensabil. (Florin POPESCU)
Lasă un răspuns