Patron spiritual al românilor, Sfîntul Apostol Andrei, va fi serbat în toate bisericile la 30 noiembrie. Despre acesta se știe că era frate al lui Simon Petru, care s-a numărat, de asemenea, printre cei 12 apostoli ai Domnului, ambii fiii unui pescar pe nume Iona. Erau originari din Betsaida, localitate situată pe țărmul Lacului Ghenizaret (Marea Galileii), din provincia Galileea, în nordul Țării Sfinte. S-au numărat printre „ucenicii” Sfîntului Ioan Botezătorul, ascultînd timp îndelungat predicile acestuia în pustiul Iordanului, cu îndemnuri la pocăință și proorocia despre venirea lui Mesia. De la acesta a auzit Andrei cuvintele „Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii”. A fost și el martor, alături de alți ucenici, la botezul Domnului și la cunoscuta convorbire dintre Iisus și Ioan, întărindu-se în convingerea că Acesta era Mesia cel prezis de prooroci. Andrei L-a însoțit pe Mîntuitorul pe drumurile Țării Sfinte, a fost martor la minunile pe care le-a săvîrșit, a ascultat cuvintele Sale de învățătură și parabolele pe care le-a rostit în fața mulțimilor, a suferit alături de ceilalți apostoli, atunci cînd Domnul a fost prins, judecat, chinuit și apoi răstignit pe cruce; s-a bucurat alături de ei cînd a aflat de minunea învierii din morți și L-a văzut pe Domnul înviat în prima zi. Potrivit tradiției și celor scrise de unii istorici și teologi din primele veacuri creștine, Sfîntul Apostol Andrei a fost primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci, în teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră – cunoscut pe atunci sub numele de Scythia (Sciția), dar și în teritoriile de dincolo de Prut, în nordul Mării Negre. De asemenea, el a predicat în Asia Mică, de unde s-a îndreptat spre teritoriile amintite de la Dunăre și Marea Neagră. Tot din Tradiție mai știm că Sfîntul Andrei a avut un sfîrșit de mucenic, fiind răstignit, la Patras, lîngă Corint, cu capul în jos, pe o cruce în formă de X, căreia i s-a spus „Crucea Sfîntului Andrei”.
Noaptea din ajunul Sf.Andrei este destinată unor obiceiuri, poate antecreștine, care să asigure protecție oamenilor, animalelor și gospodăriilor. Țăranii români le-au pus sub oblăduirea acestui sfînt, tocmai pentru că ele trebuie garantate de autoritatea și puterea sa. Ajunul Sf.Andrei este considerat unul dintre acele momente în care bariera dintre văzut și nevăzut se ridică. Clipa cea mai prielnică pentru a obține informații cu caracter de prospectare pentru anul care vine. De asemenea, „Andreiu’ cap de iarnă” cum se mai spune în Moldova, permite interferența planurilor malefice cu cele benefice, lucrurile importante din existența oamenilor putînd fi întoarse de la matca lor firească. Se crede că în această noapte „umblă strigoii” să fure „mana vacilor”, „mințile oamenilor” și „rodul livezilor”. Împotriva acestor primejdii, țăranul român folosește ca principal element de apărare, usturoiul.
În egală măsură, casa, grajdul, cotețele, ușile și ferestrele acestora sînt unse cu usturoi pisat, menit să alunge pătrunderea duhurilor rele la oameni și animale. Tot în această noapte, pentru a testa rodnicia livezilor și cîmpurilor se aduc crenguțe de vișin în casă (care vor înflori pînă la Crăciun) sau se seamănă boabe de grîu în diverse recipiente. Din punct de vedere creștin-ortodox aceste obiceiuri sînt recunoscute ca nefiind de origine creștină, fiind cultivate de către popor. Nepromovate în mod oficial, aceste tradiții sînt considerate bune și folositoare atîta timp cît structurează și definesc identitatea unui popor, și nu distrug spiritualitatea creștină.
Lasă un răspuns