Dintre toți factorii climatici care influentează apetitul peștilor, vîntul și presiunea atmosferică, corelat cu temperatura mediului, au o influență deosebită.
Vîntul are o influență deosebită asupra pescuitului și ținînd cont de sensul acestuia putem să ne așteptăm la rezultate mai bune sau mai rele. Vîntul nu este un factor neprielnic, în general, decît dacă acesta bate în rafale și este foarte puternic. De cele mai multe ori vîntul este preferabil unui calm desăvîrșit, acesta favorizînd oxigenarea apei.
La pescuitul pe rîu, vîntul este rău dacă bate din amonte și este rece (direcția N-NE) și este relativ bun dacă este călduț (S-SV) cu referire mai ales la sezonul de iarnă. Dacă vîntul bate din aval, acesta este de regulă bun dacă nu este prea puternic. Cînd traversează rîul, peștii se așează după vînt, în spatele unor obstacole unde așteaptă hrana. La baltă, vîntul din NE se pare că este foarte favorabil. La mare, stravidul nu vine niciodată la mal dacă vîntul bate dinspre sud.
Presiunea atmosferică: Cînd se înregistrează o creștere a presiunii atmosferice de la valori scăzute 740 mmHg spre 760 mmHg sînt semne că vremea va fi favorabilă pescuitului. Dacă aceasta scade de la presiuni mari, de 765-760 mmHg spre 750 mmHg, și mai jos, situația nu va fi prea roză.
Presiunea optimă pentru pescuit este situată în domeniul 755-765 mmHg, cu condiția de a fi stabilă. Dacă apar variații mai mari de 2 mmHg în decurs de 24 h atunci peștele va mînca mai puțin. În general, variațiile bruște ale presiunii atmosferice sînt nefaste. La fel de rău va fi cînd presiunea se stabilizează la valori mari (770 mmHg). Peste această valoare mai bine ar fi să renunțăm la partida de pescuit. O creștere lentă a presiunii și temperaturii apei va fi foarte bună, dar dacă temperatura va fi staționară, situația nu va fi deloc placută. O scădere lentă a presiunii, la o temperatură staționară, este foarte bună, și este foarte rea dacă scade și temperatura.
Temperatura apei joacă un rol foarte important în modul de hrănire al peștilor fiind recomandată determinarea acesteia cu ajutorul unui mic termometru. Se știe că temperatura apei nu este uniformă pe întreg volumul de apă, aceasta fiind variabilă în raport cu adîncimea la care pătrund razele solare. Referitor la acest aspect reamintim existența unei corelații între densitatea apei și temperatură. Această corelație arată că densitatea maximă a apei corespunde temperaturii de 4 grade C. Din acest motiv, indiferent de anotimp, stratul de fund pentru zonele de adîncime mai mare de 1-1,5 m au 4 grade C, oricît de grea ar fi iarna. Au fost făcute afirmații publice că apa rîurilor poate atinge valori negative fără să înghețe, pentru că este în mișcare. Este total eronat, energia cinetică a moleculelor de apă se tranformă în caldură, determinînd creșterea temperaturii apei aflate în mișcare. Este demn de menționat că apa în stare lichidă, aflată în mișcare sau staționară, nu poate avea valori negative. Afirmația este valabilă numai pentru apa dulce, soluțiile saline avînd caracteristici diferite.
Revenind la temperatura de 4 grade C a stratului apei de fund, aceasta face ca peștii să se ascundă în straturile joase (în nămol) atît în timpul iernilor grele, dar și în perioadele de căldura caniculară. Uniformizarea relativă a temperaturii începe să se facă prin luna noiembrie, cînd multe specii de pești nu se mai hrănesc normal.
Alți factori
Apa aflată în încălzire lentă și ușor tulbure este foarte favorabilă.
Cerul ușor acoperit sau ploaia regulată sînt de asemenea favorabile. Influența lunii poate fi resimțită de pești, în special în apele marine, dar uneori și în bălți. Cele mai favorabile faze ale lunii pentru undițari sînt crai nou și primul cvadrat.
Lasă un răspuns