Pentru Bacău, perioada anilor ’90 a fost una a reîntorcerii spre sculpturile monumentale. Intenția autorităților a fost aceea de a se acoperi un gol estetic și sculptural, de neînchipuit într-un oraș de dimensiunile Bacăului. Această intenție, de glorificare a unor imagini din trecutul istoric antecomunist, a fost concretizată în cîțiva ani de sculpturi în bronz de dimensiuni impresionante, expuse în locuri publice, reprezentînd personalități legate într-un fel sau altul de istoria orașului. Așa, spre exemplu, s-au înălțat statuia de bronz care îl înfățișează pe Vasile Pîrvan sau statuia, tot din bronz, a lui Alexandru cel Bun, odihnindu-se pe tron, avînd în mînă coroana voievodală, din Piața Florescu.
De cîteva luni, băcăuanii care trec prin centrul orașului au șansa să intre în contact vizual cu un soclu de beton înălțat în fața Casei de Cultură „Vasile Alecsandri” din Bacău. Chiar dacă sîrmele crescute din beton nu reprezintă mare lucru, decît, eventual, pentru cei cu multă imaginație, ce va fi acolo nu este un mister. În ciuda unei societăți românești a imprevizibilului și a întorsăturilor nebănuite, soclul a fost ridicat pentru o statuie dedicată acelui „rege-al poeziei veșnic tînăr și ferice”: Vasile Alecsandri. „Am propus această statuie, cu dimensiunea de 4, 50 metri, reprezentîndu-l pe poetul născut la Bacău, datorită faptului că, exceptînd bustul aflat în curtea Colegiului Național care-i poartă numele, nu mai avem nici o sculpură sau bust în Bacău”, a spus Constantin Donea, directorul Direcției Județene de Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural. Statuia ar fi trebuit dezvelită anul trecut, cînd s-au împlinit 180 de ani de la nașterea marelui poet. Însă nu s-a putut, cu toate că statuia a fost terminată din octombrie 2001. „Fiind un an aniversar, era un bun prilej pentru a-l serba pe Alecsandri, iar noi ne gîndisem să dezvelim statuia atunci, însă nu s-a putut” a precizat Constantin Donea. Motivul a fost simplu: lipsa fondurile pentru plata drepturilor de autor, sculptorului bucureșean Mircea Spătaru, și turnarea ei din gips în bronz.
Așa că a mai trecut un an, se apropie cu pași repezi marea manifestare a zilelor Bacăului, iar cele două miliarde și jumătate de lei necesari aducerii sculpturii din atelierele din București și montarea ei pe soclul înălțat de Primăria Bacău, sînt aștepați cu speranță. „Se discută și sînt preocupări pentru a se finaliza acest proiect, ce va înnobila orașul, mai ales că cele două statui din fața Casei de Cultură sunt foarte slabe și n-au valoare artistică”, a afirmat directorul Direcției de Patrimoniu Cultural. Iar pentru cei care cunosc în linii mari viața artistică din orașul nostru apare o mică întrebare: de ce nu s-a apelat la serviciul unui artist local, dat fiind că, slavă Domnului, nu ducem lipsă de sculptori renumiți. Mai ales că unii dintre ei sînt recunoscuți la nivel național și internațional, numai în Bacău nu. Un subiect asupra căruia vom reveni într-unul din numerele viitoare ale ziarului. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns