Stejarul a fost întotdeauna respectat și chiar venerat, în timpurile biblice, pentru marimea și forța sa. Stejarul lui Avraam era privit cu o considerație deosebită, nu doar pentru că era locul unde Dumnezeu și îngerii Lui îi vorbeau lui Avraam, dar și pentru că la umbra unui stejar verde a apărut Iisus în fața apostolilor, după Înviere. Stejarul a devenit copacul Mariei, Maica Domnului, cu ramurile ridicate spre cer, în semn de rugăciune. Lemnul de stejar este practic indestructibil. Carenele de stejar ale corăbiilor construite de romani mai există și în zilele noastre.
Scoarța, lemnul, frunzele și fructele stejarului au, îns
ă, și proprietăși profilactice. astfel, scoarța de stejar are un lung istoric de folosire în cazuri de hemoragie, diaree, colită, dizenterie, febră, leucoree, gonoree, ulcere, cangrenă, tuse, astmă, amenoree, reumatism, excrescențe, boli venerice, crampe, infecții cu fermenți, ulcere ale pielii, herpes, impetigo, infecții fungale, eczeme, hemoroizi, varice. Acest lucru se datorează faptului că stejarul conține mari cantități de tanin, care este astringent, antiseptic și antiviral, cu activități atît antitumorale, cît și anticancerigene.
Pentru vătămările ficatului și pentru a preveni întărirea arterelor se fierbe la foc mic 2/3 de ceașcă de scoarță de stejar uscată și tocată mare într-un sfert de litru de apă clocotită, timp de 20 de minute. Se lasă la așezat o oră și se strecoară, se bea cîte o ceașcă din două în două zile. Aceeași soluție poate fi folosită rece, la pansatul și spălatul rănilor și arsurilor grave. Cînd se tratează arsurile, tifonul poate fi înmuiat și el în aceeași soluție și schimbat la cîteva ore.
Pentru reducerea varicelor umflate, se spune că un ceai fiert în trei sferturi de litru de apă, din o linguriță de ghindă zdrobită și scoarță de stejar alb, vă ajută să se reducă umflăturile venelor varicoase. Se acoperă și se fiebe la foc mic douăsprezece minute, apoi mai lasați la așezat încă 20 min. Se strecoară, se adaugă o jumătate de ceașcă la o cantitate egală de lapte. Se bea cîte o ceașcă de ceai cald în fiecare seară, apoi se aplică și comprese externe îmbibate în ceai, alternînd între cele fierbinți și cele reci, timp de circa 20 de minute. Repetați procedeul timp de maxim 10 zile.
Un antidot pentru plante și medicamente otrăvitoare este un decoct de ghindă și coajă de stejar, preparat cu lapte, considerat antidotul intoxicării cu multe ierburi și medicamente toxice.
Pentru dermatite și eczeme, o linguriță sau două de scoarță mărunțită se fierb 15 minute într-o jumătate de litru de apă; lichidul e strecurat, lăsat să se răcească și folosit nediluat. Se aplică sub formă de comprese umede. Sînt necesare pansamente umede, largi, care să permită cît mai multă evaporare. Compresele trebuie sa fie reînnoite imediat ce încep să se usuce și să se încălzească, adesea la fiecare 10 – 15 min. Tratamentul se administrează de trei ori pe zi, de fiecare dată cîte o oră. În timpul intervalelor, se aplică o compresă umedă, fixată cu un bandaj larg.
Ca uz extern, un decoct de patru ghinde zdrobite, fierte în 250 grame de apă la foc mic, patruzeci de minute, este folosit ca gargară pentru durerile de gît cronice cu amigdalele umflate și comprese pentru leucoree, iar aplicat local, pentru gingii și hemoroizi care sîngereză. De asemenea, s-au obținut rezultate foarte bune în abolirea stărilor de diaree și dezinterie folosind scoarta de stejar alb sub formă de pulbere. (Inginer IULIA BARBU)
Lasă un răspuns