• în perioada concediilor, băcăuanii care lucrează în străinătate iau cu asalt magazinele din oraș pentru cumpărături • cele mai căutate sînt hainele, produsele cosmetice și aparatura electrocasnică • unii se bucură că lucrurile sînt mai ieftine și le păstrează, alții vînd marfa în străinătate • cele mai des „exportate” sînt articolele de artizanat, țigările și medicamentele
Cam în fiecare an, în lunile iulie și august, românii care muncesc cu acte în regulă în străinătate se întorc acasă în vacanță. Cei mai mulți stau cu familia ceva timp, apoi părăsesc orașul, îndreptîndu-se spre mare sau munte. Cei mai mulți își permit un concediu în altă zonă pentru că lefurile cîștigate dincolo sînt mult mai mari decît cele de pe la noi. Înainte de concedii sau după, toți cei veniți de la muncă merg la cumpărături. Dornici să ia lucruri mai ieftine decît în țările unde lucrează, ei dau năvală prin magazine. În urma lor, rafturile rămîn ca după atacul unor termite. „Nu sîntem interesați de reduceri sau oferte. Noi venim, luăm cadouri pentru cei dragi sau lucruri necesare nouă, cu banii jos. Oricum aici produsele sînt mai ieftine decît în Italia. Hainele, încălțămintea, produsele cosmetice sînt cu mult mai accesibile. Ne facem rezerve și plecăm cu ele în Italia. Cînd se termină, trimitem bani acasă și primim pachetul de la rude. De regulă, cînd venim acasă, preferăm să le cumpărăm alor noștri ceea ce le trebuie în casă, decît să venim cu zeci de pachete pe autocar”, ne-a povestit Gicu Simion, un tînăr în jur de 30 de ani, plecat de aproape patru ani în Italia și stabilit la Aretzo.
Cei care vin în vacanță fac cumpărături fie pentru ei, fie pentru familiile rămase în țară, care au venituri modeste. Există însă și băcăuani prinși de afaceri. Aceștia se orientează în general către țigări și medicamente. În Europa de Vest, toate țigările costă trei euro un pachet, indiferent că e vorba de Marlboro, Kent sau Lucky Strike. Așa că românii vin, cumpără țigări și le vînd la întoarcere în Italia, Spania sau Germania. Cu transportul sînt probleme de ordin teoretic, fiindcă în autocar fiecare se descurcă. Mai toți împart cartușele la călătorii nefumători, pentru că vameșii nu-ți dau voie să treci cu mai mult de două cartușe de căciulă. Și, astfel, problema e rezolvată. În general, țigările sînt vîndute tot la românii plecați la muncă, iar venitul este frumușel.
Magazinul cel mai des vizat de „stranieri” este Luceafărul. Pentru a vedea cine și ce cumpără, am intrat și noi în magazin și am urmărit cîțiva cumpărători.
La raionul de cosmetice, vreo șase doamne cercetau cu atenție exponantele de pe rafturi. „Fiți drăguță, vă rog arătați-mi și mie rujul cela de pe raft”, rostește cu un supărător accent italian, o doamnă rotofeie, între două vîrste. Respectiva ia rujul, un roz strident, și apoi mai cere vreo trei fonduri de ten. Deh, la muncă și în concediu trebuie să fii frumoasă. O altă clientă cere umilă de pe raft o vopsea de păr românească. E clar că e de pe la noi. Scoate din buzunar o sută de mii și achită. Îi mai rămîne și ceva rest, așa că își îndreaptă ochii spre un ruj. Stă pe gînduri, dar renunță. Probabil este prea scump pentru ea. Le întreb pe doamnele venite din Italia ce cumpărături vor să facă și cum li se par prețurile de pe la noi. Încep imediat să rîdă înfundat, după care se înroșesc și pleacă mai departe. Refuză să-mi răspundă așa că merg spre alt raion.
La vase ceramice îmi atrage privirea o tînără. Cumpără fel și fel de oale, vase, vaze, aproape tot ce găsește. Totul este frumos împachetat, plătit și dus de domnul care o însoțește, probabil la mașină. Îl urmăresc cu privirea pe geam și văd că se oprește la un Fiat. „Se caută foarte mult în Italia aceste produse. Ăia cumpără tot ce înseamnă produs artizanal, obiecte din lemn sau ceramică. Apropo, nu știți de unde aș putea cumpăra și niște icoane? Da’ de astea pe lemn sau sticlă”, o întreabă tînăra pe vînzătoare.
Este știut deasemenea că mulți dintre cei plecați înafară la muncă vin și își cumpără după cîțiva ani case și mașini. Mai muncesc după aceea încă vreo cîțiva ani să-și rotunjească contul din bancă, și apoi revin la matcă. Așa că cei care vin acasă mai au o preocupare: să-și cumpere cîte ceva pentru interioare. Primele vînate sînt produsele electrocasnice. Pentru acest tip de cumpărături, cel mai căutat este complexul „Metro”. În fiecare zi parcarea de aici este ticsită de mașini cu numere străine. Orice obiect pentru bucătărie, de la frigider, aragaz și pînă la hote și roboți de tot felul, are un preț mai mic decît în restul magazinelor din oraș, așa că e de înțeles de ce toți merg la Metro.
Vînzătoarele din oraș nu au decît să se bucure că au clienți, indiferent cine sînt ei și de unde vin. Lucru explicabil, în condițiile în care românii rămași acasă se uită prin magazine, mai ales în aceste ultime zile ale verii, doar la produsele care au reduceri. „Nu avem bani pentru tot ce se oferă în magazine. Salariile sînt mici, iar cheltuielile foarte mari. Ca să-mi cumpăr canapeaua asta am strîns ban la ban, mai bine de trei luni”, ne-a spus Mariana Albert, o doamnă de vreo 35 de ani.
În rest, clienți autohtoni am întîlnit la magazinele Leonardo, Kiltec, Sorelly și Libelula. Toți încercau să profite de lichidările de stoc de la sfîrșit de sezon. Reducerile se încadrează între 30 și 50 la sută, însă și așa, pentru unii dintre noi, prețurile sînt destul de piperate.
Chiar dacă magazinele din centrul Bacăului sînt cele mai căutate și vizitate, clienții își fac cele mai multe cumpărături tot de la angrouri, unde, deși calitatea mărfii lasă în multe cazuri de dorit, prețurile sînt oarecum mai mici. (C.T., R.Ș.)
Lasă un răspuns